Classic with a Twist. Atelier Isabelle Vijiiac

Sofisticate, cu influenţe din moda epocilor trecute, dar cu un aspect cât se poate de contemporan, creaţiile semnate Isabelle Vijiiac nu pot să nu lase o impresie puternică. Pentru numărul de toamnă al Banchizei Urbane, designerul a stat de vorbă cu noi despre istoria brandului care îi poartă numele, despre inspiraţie şi despre provocările întâlnite ca designer independent în România.

În primul rând, te rog să ne spui câteva cuvinte despre istoria brandului Atelier Isabelle Vijiiac.

Povestea Atelierului a pornit acum 9 ani, într-un moment în care am simţit lipsa de pe piaţă a unui atelier de creaţie vestimentară sur mesure care să pună în valoare atuurile corpului feminin şi crearea unei estetici personale cu influenţe clasice, dar care în acelaşi timp să iasă din tiparele cotidianului ce definea moda atunci prin culori, imprimeuri sau croială. Am pornit cu câteva produse pe care le prezentam în cadrul târgurilor de profil din București şi ulterior am strâns un portofoliu de cliente care apreciau, pe lângă produsul achiziţionat, şi experienţa din culise, cea în care rochiile prind viaţă de la primele probe. Inspiraţia mea a fost bunica din partea mamei, care a cochetat o vreme cu croitoria, iar eu eram fascinată de ţesăturile ei şi de procesul prin care acestea se transformau în rochii, sacouri, fuste. Şi acum merg şi deschid dulapul şi mă uit cât de elegante şi actuale sunt multe dintre hainele ei. Apoi am ales să urmez cursurile Facultăţii de Arte din București la secţia Modă, unde mi-am educat simţul pentru culori şi forme cu ajutorul cursurilor de drapaj şi imprimerie textilă. Tot ceea ce fac acum este, de fapt, un proces continuu de învăţare, fiindcă ţesăturile prind viaţă diferit pe corpul nostru, imprimeurile pot schimba complet silueta unei persoane, iar culorile îţi accentuează trăsăturile şi de multe ori îţi dau şi o stare de bine. Acum păstrez, pe lângă produsele de serie realizate made-to-measure, şi opţiunea creării unei garderobe personalizate pentru clientele mele.

Cum ai descrie estetica brandului?

Estetica brandului a evoluat odată cu mine, ne-am maturizat împreună, de la imprimeuri şi croiuri jucăușe la unele elegante, de cele mai multe ori inspirate de personaje din filme, cărţi sau icon-uri celebre, muze ale unor designeri la rândul lor seduși de feminitatea acestora. Îmi plac liniile clasice, dar cu un je ne sais quoi care să iasă în evidenţă, un fel de semnătură personală pe care o atașez creaţiei. Mi s-a spus de multe ori că produsele mele sunt ușor de recunoscut fiindcă au o doză de feminitate care le însoţește.

Unde găsești inspiraţie?

Ultima rochie, Ondine, a fost inspirată de o carte, Cină cu Picasso. M-am lăsat purtată de izul acelor locuri din Franţa pitorească şi mi-am imaginat personajul principal purtând această rochie într-o după-amiază leneşă de vară. Mi se întâmplă şi cu personajele din filme, mai ales cele noir, unde mă regăsesc cel mai mult ca stil. Am o fascinaţie pentru stilul vestimentar al lui Jeanne Moreau, Anna Karina, Monica Vitti, Brigitte Bardot (şi acestea sunt doar câteva exemple) şi încă revăd filmele în care acestea au jucat pentru a redescoperi detalii pe care poate nu le-am observat înainte. Dar mă las influenţată și de muzică, locuri unde îmi petrec vacanţele, persoane pe care le urmăresc în Social Media sau pe care le întâlnesc în drumul meu. Viaţa e ca un puzzle pe care îl descoperi pe parcurs şi în intimitate, dacă ești atent.

Ce fel de femei ţi-ai dori să îţi poarte creaţiile?

Eu nu creez pentru o anumită femeie. Îmi place să cred că pot atrage în atelier şi persoane care poate nu s-ar fi imaginat în rochiile mele. Fac des acest gen de cuceriri stilistice şi îmi plac reacţiile lor atunci când probează haine în care nu se vizualizează niciodată. Îmi place să surprind mereu prin propunerile mele.

Cum este să fii designer independent în România? Care sunt cele mai mari provocări?

Când faci ceva din pasiune este parcă mai lin drumul, deși nu duc lipsă de provocări şi momente când îmi vine să abandonez totul. Dar momentele grele te călesc de fapt, nu cele când ţi-e bine şi frumos. Provocările cel mai des întâlnite sunt lipsa de profesionalism, când vine vorba de colaborări sau în încercarea de a angaja pe cineva nou în atelier, şi prejudecăţile. Dar găsesc mereu mult mai multe motive pozitive care mă fac să depășesc greutăţile. Iar când primesc mesaje de mulţumire şi îmbrăţișări de la clientele Atelierului, toate acele minusuri se fac uitate.

Interviu apărut în Banchiza Urbană 14 / toamnă 2019