Dosar #209. Colaj. Axonometrie. Fotografie. Fala Atelier

15 septembrie 2022

Dosar #209. Colaj. Axonometrie. Fotografie. Fala Atelier

TEXT: Anda Zota IMAGINI: Fala Atelier FOTO: Francisco Ascensão

În arhitectură, procesul de reprezentare urmărește o traiectorie clară, definită fundamental și dogmatic: pornește, astfel, de la idee și se dezvoltă către substanță – adică de la concept la construcție. Această formulă sugerează și o relație între arhitectură și spațiul ce urmează a fi construit, desenele de arhitectură având ca origine însuși arhitectul și ca utilizator final, constructorul, iar mijloacele de punere în operă sunt tot timpul negociate. Am pornit o discuție cu arhitectul Filipe Magalhães de la Fala Atelier și cu fotograful Francisco Ascensão, căutând să descoperim structura formelor de prezentare.

Fala Atelier a început să lucreze, încă de la debut (adică de acum 10 ani), folosind tehnica ludică a colajului. Era o formulă accesibilă de reprezentare pe atunci, devenită principala unealtă de experimentare, care oferă libertate și un anumit grad de abstractizare ce menține o relație strânsă între arhitectură și conceptul generator. În ultimii ani, Filipe și echipa au utilizat mai degrabă diagrame axonometrice, care oferă o serie de informații mai concrete, ce pot fi utilizate în producție.

Colajele sunt expresii impresioniste, desene cu retorici înghețate în timp. Sunt reprezentări imprecise și speculative, care furnizează instrumente conceptuale mai bogate decât randările fotorealiste, tocmai prin gradul de incertitudine care generează un limbo – ele creează, așadar, o distanțare de realitate. Colajele citează și combină referințe, totodată căutând reprezentarea frumosului prin modalități naive. Pe de altă parte, schemele axonometrice la care Fala Atelier a recurs cu precădere în ultimii ani reflectă o mai bună documentare a procesului și a producției, folosind și la arhivarea pe termen lung a proiectelor.

Practica lor din ultimii ani și colaborarea strânsă cu Francisco au creat o legătură aparte între reprezentarea de arhitectură și fotografie, care devine acum parte a discursului conceptual. Practic, fotografia, în era social media, devine interfața directă între obiect și public. Parcurgem cu rapiditate arhitectura în mediul online, experimentând-o prin prisma imaginilor configurației finale. Francisco devine un colaborator în conturarea acestei ficțiuni, criticând direcția autoreferențială, pur descriptivă a fotografiei contemporane de arhitectură. Pentru el, imaginea este calitativă și expresivă atunci când este îmbogățită cu referințe din lumi diferite, evitând ideea de închistare a spectrului acesteia în mediul arhitecturii.

Îl inspiră, de exemplu, Guido Guidi, fotograful italian care și-a dedicat cariera înțelegerii contextului urban. Iar Filipe punctează că fotograful este singurul personaj extern echipei de proiectare și beneficiarilor, care intervine și contribuie la proiect. Asta plasează fotograful într-o poziție nevralgică, fiind singurul care poate reda adevărul prin prisma imaginilor, dându-le o patină personală care diluează arhitectura de toate obsesiile și o transformă în ceva tangibil. Francisco reușește, într-un mod subversiv, să redea arhitecturii Fala Atelier o latură abstractă, pe care forma fizică o pierde sau nu o reprezintă cu suficientă tărie. Multipla expunere, formele surprinse cu un anumit contrast de lumină și umbră, toate acestea redau o narațiune aparte a conceptului, mai aproape de domesticitatea pe care o caută arhitectura.

Revenind. Desenul de arhitectură. Acest limbaj codificat la care apelează Fala se distanțează de registrul specializat al desenului de autorizare. Evident, există și acela, însă felul în care au decis, în urmă cu ceva ani, să redacteze aceste desene pentru publicare este mai degrabă un statement politic, care sustrage tectonica din discurs și centrează pe esență. Asta pentru că, în frenezia mediatică, arhitectura are nevoie mai mult ca niciodată de narațiuni pentru a rămâne o disciplină relevantă.