Conferința „Cities of the future” organizată de Share Architects și New Iași Architecture, în cadrul concursului de arhitectură „Un Iași pentru viitor”
Concursul internațional de arhitectură organizat de compania Iulius, la Iași, s-a finalizat cu prezentarea publică a soluțiilor arhitecturale propuse de cele patru birouri renumite invitate, urmată de conferinţa și dezbaterea „Cities of the Future”. Astfel, în Sala Voievozilor aPalatului Culturii reprezentanții birourilor Foster+Partners, MVRDV, UNStudio și Zaha Hadid Architects și-au argumentat și expus viziunea privind inserția arhitecturii contemporane într-un spațiu recunoscut pentru reperele sale istorice. Conferința a fost organizată de New Iași Architecture (𝐍𝐈𝐀), club de dezbatere și informare asupra spațiului construit din Iași, și Share Architects, consilier al grupului Iulius în pregătirea concursului internațional de arhitectură.
Dezbaterea a fost moderată de arh. Françoise Pamfil, critic de arhitectură, arh. Vlad Țundrea (Contur Arhitectura) și de arh. Răzvan Nica, Prodecan Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”.
Printre invitați s-au numărat Maximilian și Daniel Zielinski, Senior Partners Foster + Partners; Gideon Maasland, Director MVRDV și Gijs Rikken, Associate Design Director MVRDV; Stella Nikolakaki, Senior Architect, Project Manager UNStudio și Deniz Manisali, Senior Architect, Associate UNStudio; Gianluca Racana, Director Zaha Hadid, Maurizio Meossi, Associate Director Zaha Hadid, dar și Bogdan Zaha, Associate Zaha Hadid și Cristina Capanna, Associate Zaha Hadid.
Printre cele mai importante idei dezbătute s-au numărat teme precum: ce este un oraș, cum putem anticipa viitorul din punct de vedere al planificării urbane, cât construim, cât demolăm și cât potențăm din moștenirea construită?
Proiectanții orașelor de mâine ar trebui să construiască, să anticipeze, să proiecteze, nu să se retragă în amintiri. În schimb, una dintre cele mai prețioase idei ale conferinței a fost, mai precis, această idee conform căreia originile, istoria și trecutul sunt determinante pentru un viitor comun sănătos și sustenabil, a privi trecutul cu o conștiință nouă, a evita greșeli prin a le numi și a le explica este esențial.
„Trecutul trebuie chestionat, iar noțiunea de flexibilitate este primordială”, a afirmat Stella Nikolakaki, Senior Architect la UNStudio. „Trebuie să fim sensibili la ce se întâmplă în societate, să anticipăm, să încorporăm schimbarea și noutatea. În design totul s-a schimbat în ultimele decenii, dar să permiți clădirilor să se transforme în altceva decât sunt, să le oferi dreptul la permeabilitate, este esențial pentru viitor.”
La întrebarea cât de mult viitor produce un urbanist / arhitect, Gianluca Racana, Director Zaha Hadid, a afirmat: „Această întrebare ne acompaniază deseori. Viitorul este impredictibil, dar în termenii planificării unui oraș lucrurile nu se schimbă peste noapte: viitorul poate fi trasat, anticipat, creat. Sunt schimbări care generează alte schimbări, norme, atitudini. Presiunea sustenabilității a survenit când primul om a privit din afara orbitei Pământului și a avut viziunea insularității și a izolării speciei umane. Atunci a apărut conștiința asupra dezvoltării durabile, eficiente și ecologice. Da, viitorul este impredictibil, dar dacă pleci de la curiozitate, de la întrebare, dacă nu opui rezistență tehnologiei, ci începi să lucrezi cu ea, să o integrezi în ceva nou, viitorul poate fi îmblânzit. Când vorbim despre viitor, nimeni nu are un răspuns comprehensiv, dar dacă suntem atenți la accelerarea noului, vom fi pregătiți să-l întâmpinăm.”
O altă temă dezbătută în cadrul conferinței a fost diferența structurală dintre sat-oraș: „Deseori există o constantă comparație și competiție între sat și oraș, numai că aceste entități sunt substanțial diferite una de alta. Satul este deschis, verde, spațial, în timp ce orașul este aglomerat, dens, stratificat pe diverse regimuri de înălțimi și adâncimi. Dar și orașul poate fi verde, permeabil, social, de ce să nu îl privim și să îl construim într-un fel mai uman?!”, a argumentat Gideon Maasland, Director MVRDV, în timp ce Maximilian Zielinski, Senior Partner Foster + Partners a argumentat: „Orașul este al oamenilor, dar și al naturii. În timp ce orașul este dinamic, inter și multistratificat, cu o multitudine de acțiuni, situații, actori ce acționează în același timp, satul este, în această lumină, mult mai static. Întrebarea este: Cum putem să îmbunătățim această conectivitate între toți acești factori, ce vin împreună? Proximitatea, apropierea diverselor tipuri de servicii destinate oamenilor, reconfigurarea legăturilor de vecinătate poate fi un răspuns.”
Clădirile viitorului sunt clădiri cu caracter
Care sunt soluțiile arhitecților pentru a construi orașele viitorului? Gideon Maasland, Directorul MVRDV, spune: „Vrem să impunem caracter clădirilor pe care le proiectăm pentru că aceasta este trăsătura care va determina, în final, dacă va supraviețui sau nu. Chiar dacă avem de-a face cu o clădire super flexibilă, ea tot poate sfârși prin a fi demolată dacă oamenii nu manifestă atașament față de ea”.
Sella Nikolakaki, Senior Architect UNStudio, consideră că neprevăzutul este parte din ecuație și procesul de proiectare trebuie să includă acest scenariu foarte posibil. „Ascultăm cu atenție mesajele care vin din partea societății și încercăm să răspundem și să prevedem, dar neprevăzutul se poate întâmpla. Să fii flexibil, să fii pregătit pentru scenariul în care proiectul gândit de tine se poate schimba total și să accepți transformarea clădirii în altceva este un mod de a te pregăti pentru viitor”, a spus arhitecta.
Maximilian Zielinski, Senior Partner Foster + Partners, s-a referit la modul în care pandemia a pus în pericol viitorul orașelor, marea provocare acum fiind aceea de a găsi soluții pentru a încuraja lumea să se întoarcă în oraș și să se bucure din nou de viața în zone dense urban. „Se vede că procesul a început, dar rămâne și tendința întoarcerii în suburbii, care nu trebuie neglijată. De aceea trebuie să atragem oamenii prin crearea de spații verzi, parcuri, a unui mediu anima, locuibil, pentru că despre asta sunt orașele.”
Să înțelegi contextul actual, să încerci să prezici viitorul, să nu subestimezi capacitatea oamenilor de a se adapta, acestea sunt condițiile de bază când este vorba despre proiectarea orașelor viitorului, în opinia lui Maurizio Meossi, Associate Director Zaha Hadid. „Haideți să ne uităm la orașele proiectate în ultimul secol pentru a fi accesibile mașinilor! Azi am înțeles că mașinile sunt inamicul și facem tot ce putem pentru a ieși din această situație. Pot să împărtășesc experiența mea personală pentru că am avut norocul de a mă fi născut într-un mic oraș medieval, Siena, care contrazice principiul orașului proiectat să fie accesibil mașinilor. În anii ’70 puteai să conduci în centrul istoric al orașului și era un coșmar. Faptul că acum inversăm acest trend este o oportunitate pentru orașe. Multe dezvoltări noi în orașele contemporane sunt despre cum poate fi transformată infrastructura care nu mai este necesară în prezent.”, a spus Meossi.
În acest context a fost abordată și problema sustenabilității orașelor, care se regăsește astăzi tot mai des pe agenda publică. Cum ar trebui abordate clădirile vechi?
Arhitectură sustenabilă – modernizarea și transformarea clădirilor vechi, nu demolarea lor
Daniel Zielinski, Senior Partner Foster + Partners, consideră că modernizarea clădirilor vechi sau schimbarea scopului pentru care au fost construite inițial sunt de dorit pentru o abordare sustenabilă a proiectelor. El a dat exemplul Germaniei de Est, unde au fost realizate proiecte remarcabile și a afirmat că Iașul este un oraș care ar putea urma acest exemplu, având în vedere că aici există multe clădiri din perioada comunistă pretabile la a fi transformate și utilizate în alte scopuri cum ar fi cel rezidențial. „Are mult mai mult sens să modernizezi sau să transformi o clădire decât să o dărâmi și să construiești alta, pentru că aceste procese ar afecta sustenabilitatea. Lucrăm cât putem de mult cu astfel de clădiri vechi, schimbarea rolului acestora ar putea da un nou suflu orașelor”, a spus Daniel Zielinski.
Un punct de vedere susținut de Maximilian Zielinski, care a dat exemplul Londrei, unde multe clădiri vechi nu pot fi demolate pentru că nu au acordul autorităților locale, acestea considerând că nu se justifică demolarea cu scopul de a construi ceva nou în schimb.
Mai verde
În ceea ce privește orașele viitorului și felul în care și le imaginează peste 10 ani, participanții au fost de acord că acestea trebuie să fie mai verzi. „Mă gândesc la copilărie, când îmi plăcea să înmoi înghețata în ciocolată topită pentru a avea un gust mai bun. Nu ar fi extraordinnar să putem lua un oraș, să îl scufundăm într-o oază de verdeață și apoi să-l punem la loc”, a descris metaforic Gideon Maasland soluția perfectă pentru orașele generațiilor viitoare.
„Este limpede că orașele viitorului trebuie să fie mai verzi și aceasta nu este doar responsabilitatea arhitecților, pentru că sunt mai mulți factori care modelează orașul – economic, interese politice etc.”, a spus Gianluca Racana, Director Zaha Hadid.
„Noi lucrăm un pic în viitor, pentru că toate proiectele noastre sunt construite după mai mulți ani. Uneori, nu le putem dezvălui din diverse rațiuni – confidențialitate, concurență. Noi toți lucrăm deja în viitor și când clădirea este finalizată, ea este deja de domeniul trecutului pentru noi. În aceste condiții, 10 ani în arhitectură sunt prea puțini, poate 50 de ani ar fi o perioadă mai relevantă”, a spus Maximilian Zielinski.
Indiferent de durată, implementarea proiectelor noi merită toată așteptarea pentru că acestea generează progresul pe care toți ni-l dorim.
Diversitatea socială și culturală, o condiție pentru dezvoltare
Poate una dintre cele mai frumoase idei reieșite în timpul dezbaterilor a fost aceea că orașele sunt despre oameni, pentru oameni. Gianluca Racana, Director Zaha Hadid, a dat tot exemplul Londrei, un oraș iconic, renumit pentru faptul că acolo trăiește Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, pentru bulevardele și palatele sale. Adevărata bogăție a Londrei constă însă în diversitatea populației, amestecul de imigranți și culturi și în aceea că nu se încearcă unificarea lor pentru că fiecare individ este o sursă de bogăție.
„Cele mai minunate orașe ale lumii au fost construite de imigranți. Când abordezi problema dezvoltării unui oraș, trebuie să accepți diversitatea socială și arhitecturală. Cred că este o chestiune de politici publice cum să întreții diversitatea, cum să atragi energia oamenilor și cum să fii o societate incluzivă”, a concluzionat Gianluca Racana.
