Craiova, pe la 1900. Casa Dianu
Hoinărind aleatoriu pe Calea Unirii, pe Frații Buzești, pe Kogălniceanu și pe alte străzi și străduțe din centrul istoric al Craiovei, te încearcă două sentimente opuse. Pe de o parte, satisfacția de a străbate un țesut urban relativ omogen și bine păstrat, care nu a fost desfigurat de proiectele de „sistematizare” din anii 1970-1980. Pe de altă parte, insatisfacția de a nu găsi un numitor comun acestor clădiri, unitare ca funcțiuni, cronologie și apartenență socială a proprietarilor. În ciuda disparității stilistice, ele denotă o unitate de mentalitate și de atitudine: sunt rodul năzuinței de a ieși în evidență, de a stârni invidia concitadinilor, sau – cu o expresivă sintagmă neaoșă – de a fi mai cu moț.
Familiile cu prestanță din capitala Olteniei – oameni politici, ofițeri, avocați, doctori etc. – se întreceau în edificarea unor reședințe ieșite din comun. În acest context social și urban se inserează și casa Dianu, dar fără extravaganțe excesive. Arborele genealogic al familiei Dianu pornește din mediul rural, cu proprietari de moșii, și se dezvoltă în cel urban, cu magistrați (frații Dumitru și Constantin, ambii cu studii în Drept la București și Paris), profesori și comercianți (Jean Dianu, proprietarul imobilului din str. Alexandru Ioan Cuza nr. 6).
Casa din str. 24 Ianuarie a fost ridicată în intervalul 1900-1905, dar nu se știe exact cine a fost comanditarul. O ipoteză plauzibilă, susținută de monograma situată pe fațada de nord, îi indică pe soții Dumitru (Tache) și Polina Dianu. Casa a rămas în proprietatea descendenților până în 1955, când a fost naţionalizată. A găzduit un timp birourile Filarmonicii din Craiova.
Între 1964 și 2008 a fost sediul Școlii Populare de Arte și Meserii „Cornetti”, înființată în 1911 prin donația soților Elefterie și Elena Cornetti. În 2008, a fost restituită moștenitorilor, iar în 2013 a intrat în proprietatea Consiliului Judeţean Dolj. Din 2016 se află în administrarea Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman”. În imobil va fi deschis un Muzeu al Cărții și Exilului Românesc, o destinație atrăgătoare, cu un specific insolit.
Spre clădirea învecinată, de la numărul 2, și spre curtea din spate, casa Dianu prezintă două fațade terne, fără decor, pe care sunt decupate simplu golurile ferestrelor și accesele secundare. În deplin contrast cu acestea și în deplin acord cu funcția de reprezentare, fațada nordică, dinspre stradă, și cea de est, cu intrarea principală, sunt tratate ostentativ: volume agitate, proeminente atât în plan, cât și pe verticală, goluri cu siluete și dimensiuni diferite, învelitori capricioase și emfatice. Pe suprafețele segmentate ale fațadei sunt aplicate cu dărnicie ornamente renascentiste, baroce, neoclasice, Art Nouveau, sau elaborate ad hoc. În mod surprinzător, compoziția de ansamblu este agreabilă.
Interioarele sunt la fel de somptuos ornamentate ca și fațadele. În absența mobilierului și a covoarelor care odinioară umpleau casa, fondul decorativ cel mai impresionant îl constituie tavanele și scafele, împodobite cu stucaturi policrome și aurite. Fiecare încăpere are un model de tavan diferit. Divers decorate sunt și ușile, împărțite în panouri ortogonale profilate și având câte o supraporta din stuc policrom.
Restaurarea clădirii a început prin consolidarea structurii de rezistență, urmată de laborioase lucrări de curățire și restaurare a componentelor artistice. Pentru completarea frizelor decorative s-au făcut șabloane și mulaje după stucaturile păstrate, consolidări și integrări cromatice, decapări și revopsiri ale tâmplăriei și feroneriei.
Sobele de epocă au fost păstrate, ca elemente de autenticitate și decor; caloriferele au eliberat parapetul ferestrelor, fiind înlocuite cu ventilo-convectoare.
Instalațiile sanitare și electrice au fost modernizate și suplimentate cu sisteme de avertizare și de siguranță impuse de normele muzeografice. Vitrinele din camerele de la parter alocate expunerii vor fi racordate la curent cu discreție, prin pardoseală. La demisol sunt prevăzute birouri și depozite – spații vitale oricărui muzeu. Spațiile câștigate în mansardă, ce includ și o mică sală de ședințe, au fost amenajate pentru manifestări ocazionale: colocvii, lecturi publice, aniversări etc. Pe verticală, pe lângă scările casei, cele trei niveluri sunt legate și printr-un lift modern.
Cu ținuta de gală împrospătată și cu noua ei destinație, casa Dianu și-a redobândit prestanța și onorează peisajul arhitectonic și cultural al Craiovei.
PROIECT: Restaurarea Casei Dianu ca Muzeu al Cărții și Exilului Românesc; ADRESA: Str. 24 Ianuarie nr. 4, Craiova; ARHITECTURĂ: GETRIX SA, șef proiect arh. Iulian Cămui, arh. Mihai-Radu Trif, arh. Vlad-Mihai Ghiță, arh. Ruxanda Bogdan, c. arh. Ilona Nica; Structura: ing. Șerban Median; INSTALAŢII: ing. Ana-Maria Biro; ing. Valentin Oacheș, ing. Constantin Cojocaru, ing. Nicușor Miertescu; RESTAURARE PICTURĂ: DANART IMPORT-EXPORT, Ioan Darida, Dana Luminița Postolache; RESTAURARE PIATRĂ: Marian Dăbuleanu; ANTREPRENOR: RASUB CONSTRUCT, dir. general ing., expert MCIN Flavio Finta, ing. Marcu Adrian, Carmen Diaconu, Oana Cioponea; Claudia Matefi –specialist restaurator piatră; Doru Sinescu – specialist restaurator lemn, Iulian Radu – specialist restaurator pictură; ANII ÎNCEPERII ŞI ÎNCHIDERII ŞANTIERULUI: 2019-2021
Articol publicat în igloo #205 / decembrie 2021 – ianuarie 2022 / Viena. Locuinţe sociale
