2. Înverzirea junglei urbane

Dacă aplicarea staturilor suplimentare peste pavimentul urban pare o intervenție complicată, o altă variantă cel puțin la fel de pertinentă aduce, probabil, și mai multe beneficii. Pe lângă tratamentul pavimentului, alte orașe au recurs la transformarea teraselor clădirilor în grădini urbane impresionante. În 2001, Primăria din Chicago a instalat o terasă verde de suprafețe mari în încercarea de a reduce creșterea accelerată a temperaturii. În 2007, acoperișul acestei clădiri înregistra cu 21 grade Celsius mai puțin decât clădirile dimprejur. După acest succes, administrațiile publice din Chicago și-au propus instalarea a 6000 de terase urbane până în 2020. În același timp, Toronto este printre primele orașe care a propus obligativitatea de a construi terase verzi pentru dezvoltările de peste 2000mp, rezultând, până în prezent, peste 111.000 mp de spațiu verde au fost construiți.

Totodată, mărirea suprafețelor parcurilor și a spațiilor verzi plantate ajută exponențial la păstrarea unui oraș curat și umbrit. Parcurile nu doar reduc temperaturile și păstrează traseele urbane umbrite, ci ajută la împrospătarea aerului și la reducerea emisiilor de dioxid de carbo. În Paris, în timpul pandemiei, numeroase spații verzi și parcuri au transformat traseul urban într-o promenadă plăcută, umbrită, sub atenta îndrumare a primarului Anne Hidalgo și implicând principiile elaborate de Carlos Moreno în cartea sa, Drept de cetate. De la „orașul-lume” la „orașul sfertului de oră”.