fbpx

Cum răcim un oraș?

Sursă foto: productleaders.eu

TEXT: Anda Zota

În timp ce orașele ocupă doar 2% din suprafața planetei, mai bine de 54% din populație trăiesc în mediul urban – până în 2030 vom crește la 60%. Dacă alte efecte ale poluării pot fi observate cu ușurință, insulele urbane de căldură (în care temperaturile înregistrate sunt mai mari cu aprox. 10 grade față de zonele rurale dimprejur) au efecte mai întârziate, dar la fel de îngrijorătoare.

Una dintre cele mai bune metode de a ține sub control temperatura unui oraș o presupune construirea de clădiri capabile să se răcească singure. Există deja câteva exemple remarcabile în acest sens, însă până la a le transforma într-o masă critică generală vor mai trece, probabil, decenii.

 

Există, totuși, o serie de soluții la îndemână care pot ajuta exponențial la îmbunătățirea calității temperaturii pe timpul verii – soluții pe care le-am putea integra oricând în orașele toride din România.

 

1. Suprafețe deschise la culoare

Printre cel mai mare contribuabil la efectul de insulă urbană de căldură este pavimentul. Culoarea închisă absoarbe rapid razele solare și degajă căldură. Betonul și asfaltul gri antracit sunt extrem de eficiente la înmagazinarea căldurii absorbite și la eliberarea ei treptată, păstrând suprafața caldă pentru mult timp, chiar și pe parcursul nopții. Orașe precum Los Angeles, Seattle sau New York au recurs la vopsirea străzilor sau teraselor clădirilor cu o emulsie albă de asfalt – care, deși costisitoare, se dovedește a fi soluția perfectă pentru răcirea temperaturii la sol cu până la 5 grade.

Foto © City of Los Angeles Department of Public Works Bureau of Street Services via deMilked. Sursa: archdaily.com
Foto © City of Los Angeles Department of Public Works Bureau of Street Services via deMilked. Sursa: archdaily.com

2. Înverzirea junglei urbane

Dacă aplicarea staturilor suplimentare peste pavimentul urban pare o intervenție complicată, o altă variantă cel puțin la fel de pertinentă aduce, probabil, și mai multe beneficii. Pe lângă tratamentul pavimentului, alte orașe au recurs la transformarea teraselor clădirilor în grădini urbane impresionante. În 2001, Primăria din Chicago a instalat o terasă verde de suprafețe mari în încercarea de a reduce creșterea accelerată a temperaturii. În 2007, acoperișul acestei clădiri înregistra cu 21 grade Celsius mai puțin decât clădirile dimprejur. După acest succes, administrațiile publice din Chicago și-au propus instalarea a 6000 de terase urbane până în 2020. În același timp, Toronto este printre primele orașe care a propus obligativitatea de a construi terase verzi pentru dezvoltările de peste 2000mp, rezultând, până în prezent, peste 111.000 mp de spațiu verde au fost construiți.

 

Totodată, mărirea suprafețelor parcurilor și a spațiilor verzi plantate ajută exponențial la păstrarea unui oraș curat și umbrit. Parcurile nu doar reduc temperaturile și păstrează traseele urbane umbrite, ci ajută la împrospătarea aerului și la reducerea emisiilor de dioxid de carbo. În Paris, în timpul pandemiei, numeroase spații verzi și parcuri au transformat traseul urban într-o promenadă plăcută, umbrită, sub atenta îndrumare a primarului Anne Hidalgo și implicând principiile elaborate de Carlos Moreno în cartea sa, Drept de cetate. De la „orașul-lume” la „orașul sfertului de oră”.

Foto: Xuan Nguyen, Unsplash

3. Proiectarea de fântâni

Revin la Chicago – în urma valului de căldură din 1995, s-au înregistrat peste 759 de victime. Asta a determinat administrațiile locale să investească rapid și sustenabil în soluții care să păstreze temperaturi optime. Una dintre multiplele soluții implementate a fost realizarea unei fântâni care schimbă radical atmosfera în jurul ei. Pe lângă caracterul jovial și plăcerea de a sta în jurul apei, evaporarea particulelor ajută la umezirea aerului și, prin urmare, la reducerea temperaturii.

Sursă foto: crystalfountains.com
Sursă foto: crystalfountains.com
Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0