Editorial #197: Cutremurător sau liniştitor

Întorcându-mă săptămâna trecută cu avionul de la Cluj, unde igloo a dus două expoziţii de arhitectură: FAR | 12 fotografi de arhitectură din România şi B:MAD 3.0 – București – Oraș Art Deco, am urcat numărul călătorilor, dar şi al călătoriilor aeriene în perioada pandemiei: pentru mine a fost al şaselea zbor.

În toate, pasagerii purtau mască, dar stewarzii şi stewardesele aveau halat, mănuşi, vizieră şi mască. Le poartă deja din aprilie, de când s-au reluat cursele interne. O măsură firească. M-a străfulgerat însă gândul că protecţia împotriva infecţiei SARS-CoV-2 poate creşte, asupra noastră, a tuturor, cu elemente care se vor îndepărta încet de corpul uman.

Măştile vor deveni poate nişte bule transparente cu microclimat controlat, aşa cum deja ilustrează revistele şic de design. Apoi, poate că aceste bule, purtate pe capete, se vor mări şi vor include corpurile şi mişcările noastre. Şi, cine ştie?!, se vor extinde la un cuplu sau la o familie ori, poate, chiar la un cartier. Să fie oare acest gând cutremurător sau liniştitor? Îmi este greu să răspund, dar pot continua problematizând.

Traversăm o criză fără precedent, cu toate că Pământul a mai trecut prin epidemii şi pandemii. E destul să menţionăm ciuma sau gripa spaniolă. Teme precum distanţare, izolare sau carantină au devenit măsuri de protecţie. Graniţe închise ne reamintesc că putem fi liberi în condiţiile respectării libertăţii celorlalţi. Limite şi limitări, graniţe şi îngrădiri, restricţii şi interziceri au acum o altă textură şi intensitate.

Afirmaţii simple precum sunt acasă, stau acasă au devenit lucrez de acasă. Poate mai mult ca în alte dăţi şi pe teritorii geografice foarte extinse, locuri, spaţii şi destinaţii sunt în mişcare şi schimbare. Comportamente se suprapun uneori alterant, alteori agreabil.

Arhitecţii, urbaniştii şi designerii, alături de oamenii industriilor creative au simţit fermentul schimbării. Poate chiar al schimbării lumii. Ei imaginează, reinventează, propun, se adaptează cu rezilienţă. Subiecte de mare pertinenţă sunt acum noţiunile de sustenabil social şi pentru mediu, în condiţiile schimbărilor climatice. Viitorul facilităţilor şi aparatelor electrice pare că atinge un moment de pre-creştere exponenţială. Revolte erup în China şi Filipine. Exoduri masive de muncitori în şomaj şi migraţie pot apărea şi depăşi chiar cote de 3000 %. Căderea în sărăcie este un fenomen prezis în Asia cu o populaţie afectată de 11 milioane.

Dar, suntem făpturi gregare. Distanţarea ni se pare şi va fi mereu împotriva firii umane. Dacă toate datele şi observaţiile de mai sus sunt într-adevăr cutremurătoare, ceea ce este cu siguranţă liniştitor este abilitatea şi dorinţa oamenilor de a construi încredere, de a genera şi menţine coeziune.

E necesar să reconsiderăm limitele şi să acceptăm, poate chiar instituţionalizat (sau prin permeabilizarea şi revizuirea cadrului legislativ), reacţiile şi răspunsul comunităţilor. Acţiunile pline de substanţă în această perioadă au venit tocmai de la grupuri mici, dornice să ajute, să se implice, să nu stea în aşteptarea unor răspunsuri evident prea lente.

În plină perioadă de carantinare, pe un panou publicitar din Londra, artistul Mark Tizchner a scris, în aprilie 2020: PLEASE BELIEVE THESE DAYS WILL PASS (Să credeţi, vă rog, că aceste zile vor trece − n. red). Cutremurător sau liniştitor.