De bârlog: 5 seriale de văzut iarna asta
Dependenţi de seriale din toată lumea, vă salutăm! Și recunoaștem că, de la un anotimp la altul, fremătăm adesea în așteptarea unui nou sezon al serialului preferat. Evident, serialele nu au anotimpuri, dar credem că, dacă ar fi să alegem unul, iarna, cu toată recuzita ei și tentaţia de a sta mai mult acasă, ar putea fi cel mai potrivit. În continuare, o listă pur subiectivă a preferinţelor redacţionale în materie de seriale recente.
Dark (2017-)
Creat de Baran bo Odar și Jantje Friese
Dark e un serial nemţesc, produs de Netflix, care îţi face mintea să stea în loc (la propriu) și te va scoate din amorţirea cerebrală a sezonului de iarnă. Duo-ul creator Baran bo Odar și Jantje Friese imaginează o misterioasă buclă temporală în vârtejul căreia se prind câteva familii din ficţionalul orășel german Winden. „Ieri, azi și mâine nu sunt consecutive, ci conectate într-un cerc fără de sfârșit” – acesta este mesajul-cheie, iar povestea, declanșată de dispariţia suspectă a unui adolescent de 15 ani, este dinamitată de prezenţa unei peșteri și a unei scheme repetitive la distanţă de 33 de ani. Cu o imagine care rivalizează cu producţiile cinematografice și o atmosferă la fel de enigmatică precum firul narativ, Dark vă va ţine în priză pe parcursul celor două sezoane de până acum, în așteptarea celui de-al treilea care va fi, se pare, și cel din urmă. (Manuela Zipiși)
♦
POSE (2018-)
Creat de Steven Canals, Brad Falchuk, Ryan Murphy
După aproape 30 de ani de la legendarul documentar Paris Is Burning, serialul POSE readuce în atenţie cultura underground a ballroom-urilor newyorkeze ale anilor ’80. Facem cunoștinţă cu o mulţime de regi și regine din lumea fermecătoare a voguing-ului. Toţi au în comun iubirea pentru modă, scenă și teatralitate, dar și fragilitatea emoţională în lupta atroce cu virusul HIV, cu prejudecăţile sociale și trauma respingerii din partea propriilor familii. POSE are cea mai consistentă distribuţie de actori transgender din istoria televiziunii, ceea ce îl aliniază cu obiectivele comunităţii LGBT legate de autoreprezentare și vizibilitate în mainstream. Didactic și totodată fermecător, POSE ne seduce fără efort și ne introduce în atmosferă încă de la primul episod, dar ne și confruntă permanent cu multitudinea de idei preconcepute și false opinii cu care operăm deseori chiar sub masca toleranţei sau a indiferenţei îngăduitoare. (Daniela Duca)
♦
The Kominsky Method (2018-)
Creat de Chuck Lorre
Pastila zilnică de râs se înghite bine în aer hollywoodian graţie serialului The Kominsky Method (Netflix). Un Michael Douglas în super-formă artistică este Sandy Kominsky, un actor mai cunoscut pentru studioul de actorie pe care îl are împreună cu fiica sa decât pentru succesul în breaslă. Împreună cu agentul și bunul său prieten Norman Newlander (Alan Arkin), Sandy traversează „deliciile” vârstei a treia cu umor nebun plus optimism și poftă de viaţă molipsitoare. Punctul forte al serialului e reprezentat de panoplia de figuri memorabile cărora actori trecuţi teoretic de vârsta pensionării le dau nuanţe savuroase. (Manuela Zipiși)
♦
ATLANTA (2016-)
Creat de Donald Glover
Atlanta spune povestea rapper-ului Paper Boi (Brian Tyree Henry) și a vărului său, Earn Marks (Donald Glover), care îi este și manager. Cei doi călătoresc împreună pe scena muzicii rap din Atlanta, Georgia, confruntându-se cu diverse situaţii sociale de actualitate. Episoadele sunt scurte, fiecare având aproximativ 20 de minute, și abordează câte o temă diferită. Cu ajutorul regizorului Hiro Murai, Donald Glover a reușit să creeze unul dintre cele mai curajoase, amuzante și convingătoare seriale de televiziune din ultimii ani. Premiile nu au întârziat să curgă. Printre ele: cel mai bun actor în rol principal într-un serial de comedie la Globurile de Aur. Se lucrează la sezonul 3 și în august 2019 a fost anunţat și sezonul 4. (Cătălin Artenie)
♦
Mindhunter (2017-)
Creat de Joe Penhall
Realizat cu discreție, subtilitate, umor temperat și acuratețe istorică și documentară – trăsături totuși rare pentru un produs de consum rapid în epoca Netflix-ului –, Mindhunter reconstituie începuturile controversate, ezitante și nu mai puțin fascinante ale studiului psihologiei criminalilor în serie (termen, de altfel, ce tocmai se inventa), la sfârșitul anilor ’70 în America, într-un (pe-atunci) „suspect” birou de Behavioral studies al FBI. Întreaga construcție a serialului (până acum, în 2 sezoane excelente) se bazează pe o permanentă negociere a energiilor și relațiilor de forță dintre personaje, distribuite în trei nuclee majore: pe de o parte, echipa de cercetare, formată din trei figuri extrem de diferite (tânărul agent timid și intuitiv, înghițit pe alocuri de propria vanitate și mai ales de obiectul cercetării; agentul cu experiență, cinic și sceptic, însă devotat; cercetătoarea (prea) strictă – mintea limpede și structurată indispensabilă unui asemenea proiect); pe de cealaltă parte, un întreg șir de criminali celebri ai vremii, cazuri odioase și bineînțeles electrizante, clasate însă drept fenomene de neînțeles în absența unei „chei de lectură” adecvate. Iar în fundal, o lume confuză, nerăbdătoare, expeditivă, suspicioasă în fața unei metodologii neortodoxe care nu pare să producă răspunsurile așteptate… Ciocnirea tuturor acestor planuri creează o tensiune vie, în timp ce ambivalența perfect plauzibilă a personajelor te face (contrar efectului obișnuit al serialelor) să nu te atașezi ușor de nici unul. (Iuliana Dumitru)
Material apărut în Banchiza Urbană 15 / iarnă 2019
