De la culele igloo, la „Expoziția CULE” – interviu cu Daria Frunză
În noiembrie 2014, am publicat albumul igloopatrimoniu „Cule. Casele fortificate între fală și ruină”, o ediție dedicată culelor oltenești prin care ne-am propus să surprindem subiectul într-o formulă matură, completă și documentată arhitectural și totodată să tragem un semnal de alarmă asupra a ceea ce se întâmplă cu aceste case boierești fortificate rămase pe teritoriul țării noastre, multe dintre ele aflându-se la momentul respectiv într-un grad avansat de degradare.
De aceea, ne bucurăm de fiecare dată când vedem că eforturile noastre editoriale își ating scopul și reușesc să îi inspire și pe alții sau să devină instrumente de ajutor în mâna lor. Este și cazul Dariei Frunză, studentă în anul IV la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, care prezintă zilele acestea la Seneca Anticafe „Expoziția CULE”. Este vorba despre o expoziție personală de pictură pe bucăți de hârtie manuală fabricată în atelierul lui Răzvan Supuran, Daria redând în tușe de culoare trasate în aer liber starea actuală a culelor prezentate în albumul igloo, realizând totodată de o manieră artistică un „inventar” la zi al acestor construcții.
De ce ai ales să faci o expoziție legată de Cule?
D.F.: Cred că inspirația vine din copilărie. Eu m-am născut la Horezu și am copilărit la bunici, la Măldărești, unde sunt culele Duca și Greceanu. Am crescut cu ele acolo și cumva am învățat că trebuie să avem privirea îndreptată și către trecut, astfel încât să nu devenim nepăsători față de lucrurile vechi. Culele Duca și Greceanu sunt printre cele mai bine întreținute și cele mai cunoscute, lumea le vizitează, știe de ele, dar nu știe și de restul. Și atunci am vrut să merg mai departe și să le caut și pe celelalte, pentru a le face cunoscute.
Cât timp ți-a luat să ajungi la un total de 20 de cule pictate?
D.F.: În vacanța de Paște, am pictat culele Duca și Greceanu, am fost și la Cornoiu, după care a urmat vara. Am dat o fugă la Roșia Montană, unde am participat ca voluntar la programul Adoptă o Casă și după trei săptămâni petrecute acolo, cu bateriile încărcate, plină de speranță și de entuziasmul molipsitor al prietenilor de la ARA de a recupera și restaura ceea ce câteodată pare de nerecuperat, am revenit la proiectul legat de cule, pe care l-am structurat pe baza hărții din albumul igloo, pe care l-am avut tot timpul la mine. Mi-am făcut trasee de câte un weekend și am reușit să ajung la toate. Au ieșit 20 de picturi pentru că la două sau trei dintre ele, accesul era interzis.
În ce stare ai găsit culele?
D.F.: S-au mai schimbat un pic lucrurile față de data la care a fost publicat albumul. Unele sunt acum complet în ruine și nu se pot vizita, în timp ce altele au reușit cumva să fie restaurate în regim de urgență. Tot traseul acesta l-am făcut și ca să aduc celor interesați informații noi despre starea culelor.
Care este mesajul central cu care vrei să plece oamenii de la expoziție?
D.F.: Aș vrea să se gândească mai des și mai profund la patrimoniul construit din România, nu doar la cule. Toată lumea știe că avem monumente care stau să cadă, dar câți se întreabă ce putem face pentru ele? De la asta am și pornit. M-am gândit în primul rând ce aș putea să fac eu, așa că m-am dus să le văd, să văd care este starea lor actuală, pentru că este greu să vorbești pe subiect dacă nu știi despre ce vorbești. Evident că pictându-le nu le-am îmbunătățit cu ceva, nu le-am făcut mai frumoase, dar cei care vor vedea picturile vor avea măcar acest minim de informație actualizată, care se poate disemina mai departe. Și poate cineva, la un moment dat, o să se hotărască să facă ceva.
„Expoziția CULE” este deschisă în perioada 16-31 decembrie, la Seneca AntiCafe, Strada Arhitect Ion Mincu, nr. 1. În mod special, vă invităm să fiți prezenți la vernisaj, care va avea loc joi, pe 19 decembrie, la ora 18.00. Intrarea este liberă și nici încurajarea tinerilor profesioniști nu costă nimic!
