De la Slon/Prahova la Berlinale: 2 scurtmetraje despre spațiul copilăriei

Scurtmetrajele De Natura de Lucile Hadžhalilović și Trois rêves de ma jeunesse (Trei visuri din copilăria mea) de Valérie Mrejen și Bertrand Schefer, realizate în cadrul proiectului anual Rezidență la Slon al META Cinema – Fundația Culturală META, au fost selectate în competiția oficială Generation Kplus, Berlinale 2018 (15-25 februarie).

Proiectul cultural Rezidență la Slon, inițiat de Fundația Culturală META și Meta Cinema în anul 2015, își propune să reunească cineaști străini și români timp de 10 zile în satul Slon, județul Prahova. Totul a pornit de la o sculptură locuință (living art) creată de artistul plastic Romelo Pervolovici, pe care regizoarea Eva Pervolovici a transformat-o într-un spațiu de creație cinematografică. Caracterul contemporan al arhitecturii intră în contrast cu pitorescul mediului rural din Slon, de unde ideea de a invita cineaști internaționali care să realizeze creații audiovizuale în acest spațiu, pe care îl descoperă și (re)valorifică printr-o abordare alternativă. O privire asupra realităților românești diferită, pe care o descoperă pentru prima dată. De la scurtmetraj de ficțiune și experimental la documentar de creație și performance, filmele reflectă diferențele artistice individuale, precum și unitatea de decor. Cineaștii invitați în cadrul rezidenței reprezintă un grup eteroclit de profesioniști, un criteriu important fiind universul de creație propriu fiecăruia, dar și posibilitatea acestora de a se adapta la condițiile de lucru și de a reuși să imagineze un subiect și să îl filmeze în doar 10 zile. Un decor unic, stiluri și povești foarte diferite de la an la an.

◊ ◊ ◊

„De Natura este un poem improvizat, o plimbare liniștită și veselă a două fetițe în mijlocul naturii, departe de privirile adulților. Apoi însă veselia dispare treptat, reveria se transformă în nostalgie, în timp ce la marginea drumului, printre fructele verii în descompunere, își fac apariția chipuri dispărute. Ciclul vieții  nu înlătură nimic din magia lumii, fie că este luminată de lună sau de soare.” (Lucile Hadžhalilović)

„O echipă de filmare ne așteaptă la Slon, un mic sat din România în care ne aflăm pentru prima oară. Nu avem un scenariu. Abia ce am sosit, trebuie să filmăm. Am localizat pe hartă un lac cu apă sărată unde oamenii își petrec ziua plutind asemenea unor baloane. Descoperim o colibă ascunsă în pădure, cu un câine alb, mare, care seamănă cu un lup dintr-o poveste a lui Miyazaki. Ne plimbăm printr-o piață aflată în apropiere împreună cu fiica noastră. Și, într-un final, urcăm într-un tren. Imediat ne atrage atenția privirea copilului care urmărește ce o înconjoară: surpriza descoperirii, dar și ușurința ei inocentă de a se adapta pretutindeni. În acest peisaj pe care nu-l cunoaște, se simte deopotrivă pierdută și familiară. Începem să ne gândim la filmul lui Wim Wender, Alice in the Cities. Și dacă totuși fetița este de fapt personajul filmului nostru? Și dacă toate imaginile cunoscute de noi sunt doar visele pe care tânăra actrița le trăiește în fața noastră?” (Valérie Mrejen și Bertrand Schefer)

Mai multe despre proiect și programul vizionărilor la Berlinale, pe site-ul fundației Meta.