fbpx

Dipticul din Bruges

ARHITECTURĂ: PARA Project TEXT: Ioana Păunescu FOTO: Jasper van her Groenewoud

Oraşul belgian Bruges, al cărui centru istoric este declarat patrimoniu UNESCO, a găzduit în 2021 ultima ediţie a Trienalei sale de arhitectură şi artă contemporană. Evenimentul a pus în discuţie dimensiunile ascunse ale spaţiului urban, participanţii fiind invitaţi să vadă dincolo de iconicele faţade medievale şi să descopere, pe de o parte, relaţia dintre edificiile istorice şi viaţa contemporană şi, pe de altă parte, toate conotaţiile posibile ale temei Trienalei, „ʺTraumA”. Studioul de arhitectură PARA Projects a răspuns creând un pavilion care, de la distanţă, pare a oglindi forma şi scara uneia dintre construcţiile medievale amplasate de-a lungul unui canal.

Pavilionul Brugge Diptych, o structură temporară plutitoare şi o prezenţă insolită, aproape suprarealistă, într-un peisaj urban definit de arhitectură medievală, a avut rolul de a găzdui evenimente specifice Trienalei. Apropierea aproape tangenţială şi similaritatea formală cu una dintre casele canalului este, după cum explică Jon Lott, „un studiu de înstrăinare formală. Orientarea, scara şi poziţia pavilionului invită la dialog, la un joc de recunoaştere în care o parte din elemente par să se reflecte, în timp ce o altă parte contrastează. ʺPână la urmă, arhitectura este simțită înainte de a fi înțeleasă”,ʺ adaugă Jon Lott.

Astfel, arhitectura de secol XV a centrului oraşului Bruges interacţionează cu o dublură contemporană a sa. O dublură care respectă riguros proporţiile originalului, mimează minimalist detaliile (cum ar fi ferestrele acoperişului) şi oferă, din anumite unghiuri, o imagine unitară, în timp ce schimbarea punctului de perspectivă dezvăluie contraste surprinzătoare.

Din punct de vedere formal, pavilionul este alcătuit din două volume amplasate în unghi, generând astfel o construcţie care „se deschideʺ, lăsând să se întrevadă interiorul. Unul dintre volume continuă, în linie dreaptă, construcţia existentă din imediata sa aproiere, în timp ce cel de-al doilea volum creează un unghi.

Acest joc volumetric este accentuat prin dispunerea de grinzi aparente, din lemn, de-a lungul întregii axe longitudinale a pavilionului, în timp ce parte din faţade şi restul acoperişului au fost finisate cu placaj. Interiorul oferă un joc secundar de contraste prin intermediul unor oglinzi care reflectă peisajul urban din jur, întrerupând pe alocuri imaginea lemnului și a placajului – singurele materiale ultilizate în acest proiect.

PROIECT: Brugge Dyptich; AMPLASAMENT: Bruges, Belgia; ARHITECTURĂ: PARA Project; ECHIPA: Jon Lott, William Smith, Rachel Coulomb, Lauren McClellan; AN: 2021

 

Articol publicat în igloo #213 / Material / aprilie-mai 2023

 

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0