Dosar #210: Rădăcini străvechi, paradigme noi. Locuirea. Pe Topolog, în sus

29 martie 2023

Dosar #210: Rădăcini străvechi, paradigme noi. Locuirea. Pe Topolog, în sus

TEXT: Anda Zota FOTO: courtesy of Pe Topolog în Sus

Intim ancorată în experiența umană, casa este un puternic arhetip arhitectural și cultural al civilizației. În căutarea noilor paradigme ale arhitecturii domestice, am considerat oportun a aduce în discuție un studiu pe care l-am urmărit cu interes – Pe Topolog în Sus.

Povestea cercetării Topologului este motivată de două argumente sensibile și solide deopotrivă: o pasiune pentru arhitectura tradițională și resursele pe care le oferă, dar și un atașament intim față de loc – copilăria în casa bunicilor din Șuici. Poate că doar așa se poate constitui o cercetare completă, pătrunzătoare: din interconectarea unor multipli factori afectivi. Pe Topolog în Sus reușește să descopere în manieră intimă realitatea satului, să întrețeasă arhitectura cu tradiția și materia și să lase în urmă povestea caselor, a locului. Devine, așadar, un studiu care te conectează cu „… valea, marele «organism gazdă» sub protecția căruia cresc acești «muguri» ai locuirii. În pliurile sale ne-am adâncit în alte timpuri și alte lumi, o îndepărtare benefică de noi, urbanii, noi, profesioniștii”, după cum spun autorii Cristina și Paul Budan.

Cercetarea este localizată pe valea superioară a Topologului, înglobând comunele Țigveni, Cepari, Șuici și Sălătrucu. Direcția de studiu urmează firul apei, însă coincide (și nu întâmplător) cu direcția de dezvoltare a autostrăzii, văzută ca factor de schimbare accelerată ce va modifica viața satului așa cum e acum. De aici și valoarea studiului, pentru noi, și motivul includerii lui în tematica amplă a dosarului – pentru că, încapsulată în timp și încă păstrătoare de valori morale și materiale, Valea Topologului oferă încă o realitate prezentă, nemuzeificată, nepatrimonializată a arhitecturii.

Compus sub forma unui album, studiul cuprinde o selecție de paisprezece case atent documentate prin desene de arhitectură, fotografii și interviuri cu localnicii; o cercetare completă și complexă, antropologică, care privește dinspre ansamblu spre detaliu. Astfel, studiul descrie Valea Topologului în trei ipostaze de dezvoltare, determinate istoric. Prima ipostază ilustrează valea animată de drumul unificator, care creează interconexiuni sociale între micile localități și ajută la coagularea unor comunități locale particulare.

Cea de-a doua ipostază a dezvoltării vorbește despre izolare, despre întoarcerea atenției societății moderne către un mediu preponderent urban, ce a determinat o comunitate rurală izolată, „… lipsită de infuzia de resurse exterioare, dar și protejată de perturbările aferente unui aflux de trafic și, în parte, de unele schimbări aduse de era postdecembristă”.

Cea de-a treia ipostază rămâne, însă, în anticipare. Cum, până în prezent, Valea Topologului a avut o dezvoltare atipică față de celulele satului contemporan, puternic alterate de contactul cu turiștii, urbanizarea masivă sau dezinteresul față de tradiție și patrimoniu, se preconizează că apariția infrastructurii naționale va influența viitoarele formule de așezare și parcurgere a spațiului, precum o ilustrează multele exemple din satul românesc.

Ce propune studiul? Conservarea prin documentare, în ansamblu și în detaliu – probabil o misiune mai valoroasă, privind către viitor, decât a pleda pentru muzeificarea în timp a gospodăriilor în forma lor actuală.

Întreaga cercetare, cât și albumul sunt disponibile gratuit pe www.petopologinsus.ro.