Dosar #213: Cărămidă, lemn, transparență

12 ianuarie 2024

Dosar #213: Cărămidă, lemn, transparență

ARHITECTURĂ: Matador TEXT: Iuliana Dumitru FOTO: Filip Dujardin

Realizat în urma unei competiții pentru construirea unui ansamblu de birouri pe un sit industrial din Lille, proiectul ILOT11A răspunde abil nu doar temei de concurs, ci și unor diferențe de opinie, apărute în interiorul echipei, în ceea ce privește materialul care avea să dea amprenta locului – lemn sau cărămidă. În cele din urmă, au fost alese amândouă, aparenta divergență devenind pentru arhitecți un exercițiu de creativitate.

Vorbim aici de creativitate arhitecturală dublată de eficiență inginerească. Clădirea de birouri a fost proiectată ca un dispozitiv flexibil și modular, cu etaje ample, deschise, ce trimit la specificul vechilor clădiri industriale din împrejurimi, iar structura portantă devine chiar structura spațială. Grinzile din lemn, perpendiculare pe fațade, se extind în consolă pentru a elibera echipamentele tehnice (rețeaua electrică, ventilație etc.) care traversează clădirea și care contribuie, astfel, la o exploatare a spațiilor de birouri în mod dinamic, la potențial maxim.

De asemenea, structura periferică din beton le permite cărămizilor de pe fațadă o dispunere sigură, în timp ce elementele din lemn sunt degrevate de problema susținerii, fiind instalate în interiorul plăcii de beton. Lemnul natur se păstrează la vedere și la nivelul ferestrelor, creând un efect plăcut, armonios atât prin alăturarea cu betonul, la interior, cât și pe fundalul uniform al suprafețelor de cărămidă, la exterior.

Proiectul ILOT11A se încadrează atent în moștenirea industrială a întregului sit, aliniindu-se unei secvențe arhitecturale emblematice și coerente ce se întinde până la malul râului Deûle și e compusă dintr-o succesiune de clădiri tipice, îmbrăcate în cărămidă. Noua construcție preia, așadar, limbajul vizual și material existent, completând discret țesutul urban și facilitând citirea continuă a peisajului arhitectural. Uniformitatea calmă și funcțională – dar nu neapărat și rece – a noii configurații pune în evidență turnul sculptural al vechii fabrici Le Blan-Laffont, ce se zărește din depărtare.

Deși de mari dimensiuni, clădirea nu ține de domeniul masivității, ci e dominată mai degrabă de fluiditate și transparență, pare că „se deschide”, din toate laturile, spre lume, asemenea unei vaste terase cu margini fine, asemenea unui filtru, nu unei granițe. Parterul, mai cu seamă, accentuează această largă deschidere, fiind conectat atât cu spațiul public, conceput ca o piață, cât și cu grădina interioară, comună cu zona birourilor.

Ferestrele generoase, de la toate etajele, contribuie și ele la caracterul accesibil al clădirii, decupând perspective adânci, neîntrerupte, nu doar în perimetrul ei, ci și în peisajul general. O galerie exterioară (un portic din beton), cu vedere spre grădină, marchează intrările principale și face legătura între cele două clădiri ale proiectului, conturându-le mai clar relația cu spațiul public.

PROIECT: Ansamblul de birouri ILOT11A; AMPLASAMENT: EuraTechnologies, Lille, Franța ; SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ: 6 000 mp; ARHITECTURĂ: Matador, de Alzua+; FINALIZAT: 2021

Articol publicat în igloo #213 / Material / aprilie-mai 2023

Tag-uri:

Dosar #213: Cărămidă, lemn, transparență

Tag-uri:

NE GĂSEȘTI ȘI AICI