Cu un aspect mineral atemporal, straniu, realizată întru totul din beton și un amestec de piatră locală, clădirea rezonează cu relieful împrejurimilor, afirmându-și totodată esența „artificială”, de lucru făcut „de mâna omului”. Definitorie îi este structura permeabilă, (semi)deschisă, creată prin suprapunerea în consolă a straturilor de beton, ce creează în cele din urmă un volum în formă de con întors, ale cărui striații masive reflectă, din nou, textura peisajului muntos. Clădirea e compusă dintr-un amfiteatru parțial acoperit, o scenă în aer liber, terase și platouri cu vaste priveliști, toate legate printr-o rețea unduitoare de trepte. În interiorul auster-fluid, accente de culoarea bronzului aplicate pe balustrade și uși creează un efect călduros de contrast față de monocromia omniprezentă a betonului.