Topografia neuniformă datorată distribuției numeroaselor movile de pământ creează o compoziție vizuală născută din nevoia designului arhitecturii peisagistice de a se raporta pe tot parcursul său creativ la patru criterii importante: atenuarea vibrațiilor la sol, menținerea unei mase constante a solului prin reutilizarea maselor excavate pe șantier, gestionarea sustenabilă a apelor pluviale și întreținerea unui ecosistem. Corelarea valorilor generate de lungimile de undă ale vibrațiilor cu dimensiunile și pozițiile viitoarelor laboratoare a fost posibilă prin realizarea unui model generic în Grasshopper care le-a permis arhitecţilor să testeze cu uşurinţă mai multe variante de suprapunere a mişcărilor spiralate pe care movilele de pământ le creează în jurul laboratoarelor, iar prin încărcarea modelului digital 3D direct în buldozerele controlate prin GPS, solul a fost operat prin minimul de operațiuni necesare.