fbpx

Dosar #214: Haosul controlat al unui accelerator de particule. Peisagistica laboratoarelor MAX IV

ARHITECTURĂ: FOJAB Arkitekter, Snøhetta TEXT: Ruxandra Enache FOTO: courtesy of Mikal Schlosser, Snøhetta

O singură vedere aeriană a laboratoarelor suedeze MAX IV face evidentă relaţia dintre formă şi funcţie. Imaginea unitară a complexului format din clădirea proiectată de FOJAB Arkitekter şi parcul de 19 hectare al celor de la Snøhetta fac cerinţele funcţionale ale unui laborator cu accelerator de particule integrat să pară uşor de implementat. Studiind procesul de realizare a spaţiului verde conex, omogenitatea întregului proiect pare că rezultă tocmai din problemele pe care o astfel de funcţiune le poate întâmpina în raport cu mediul înconjurător.

În laborator, asigurarea stabilității traiectoriei particulelor este absolut necesară. În afara lui, uniformitatea trebuie evitată: crearea unor pante susţinute de suprafeţe cât mai haotice este necesară pentru a atenua vibraţiile solului generate de autostrada din imediata apropiere a laboratoarelor. Contrastul dintre forma simplă de cilindru a clădirii care conține laboratoarele şi forma dinamică a terenului devine, paradoxal, unul din motivele pentru care cele două sunt percepute atât de uşor împreună.

MAX IV este un sincrotron (accelerator de particule circular) care face parte dintr-un proiect ambițios de transformare a terenurilor agricole din nord-estul oraşului Lund din Suedia în componente centrale ale unui viitor „oraş al științei”. Ceea ce diferențiază proiectul de alte unități de cercetare este modul în care cei de la Snøhetta nu se folosesc de peisaj doar ca o soluție funcțională, ci și una comunitară, gândind zona verde și ca una de agrement, sub forma unui parc public neîngrădit și deschis transformărilor pe care zona le va suferi, asigurând inclusiv opțiunea de a inversa înclinarea terenului pentru a putea fi reutilizat în scop agricol odată ce laboratorul își va înceta activitatea.

Procesul de realizare a proiectului MAX IV a fost similar cu a introduce o imprimantă 3D imensă care să producă un proiect la scara 1:1.

Topografia neuniformă datorată distribuției numeroaselor movile de pământ creează o compoziție vizuală născută din nevoia designului arhitecturii peisagistice de a se raporta pe tot parcursul său creativ la patru criterii importante: atenuarea vibrațiilor la sol, menținerea unei mase constante a solului prin reutilizarea maselor excavate pe șantier, gestionarea sustenabilă a apelor pluviale și întreținerea unui ecosistem. Corelarea valorilor generate de lungimile de undă ale vibrațiilor cu dimensiunile și pozițiile viitoarelor laboratoare a fost posibilă prin realizarea unui model generic în Grasshopper care le-a permis arhitecţilor să testeze cu uşurinţă mai multe variante de suprapunere a mişcărilor spiralate pe care movilele de pământ le creează în jurul laboratoarelor, iar prin încărcarea modelului digital 3D direct în buldozerele controlate prin GPS, solul a fost operat prin minimul de operațiuni necesare.

201109_OS_N126_publication

Deşi complexitatea proceselor tehnologice prin care proiectul a trecut pentru a ajunge la un rezultat este impresionantă, de admirat este modul în care arhitecții își lasă în mod deliberat parcul pradă factorului natural: vegetația sălbatică îmblânzește circumferințele parametrice ale movilelor de pământ, iar pajiștile sunt întreținute de păscutul oilor, creând parcă impresia că natura este cea intruzivă, nu arhitectura.

PROIECT: MAX IV Laboratory Landscape; AMPLASAMENT: Lund, Suedia; SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ: 52 890 mp; ARHITECTURĂ: FOJAB Arkitekter; PEISAGISTICĂ: Snøhetta; AN: 2016 – în prezent

 

Articol publicat în igloo 214 / Peisajul recent / iunie – iulie 2023

 

 

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0