fbpx

Dosar #218: ForestBank – natura în secțiune

Designerul Yuma Kano. Foto: Saeko Kodaka

TEXT: Iuliana Dumitru

Atras de frumusețea esențială și misterioasă a pădurilor, dar și preocupat de problema sustenabilității în industria prelucrării lemnului, designerul japonez Yuma Kano a început să cerceteze posibilitățile de a refolosi toate acele resturi și fragmente lemnoase considerate fără valoare pentru construcții sau fabricarea de mobilă. Așa a creat materialul ForestBank.

ForestBank aduce laolaltă, într-o pastă compozită, felurite resturi vegetale găsite – crengi, frunze, scoarță de copac, rădăcini, semințe, pământ – și elemente care rămân nefolosite în fabrici și ateliere în urma prelucrării lemnului. Toate acestea sunt amestecate cu o bază minerală reactivă și rășină acrilică pe bază de apă, ce nu utilizează solvenți organici sau compuși organici volatili. Rezultă un material dens și maleabil, ușor de modelat prin mijloace obișnuite și din care pot fi turnate, întregi, diverse piese de mobilier, placaje, accesorii sau structuri ce pot intra în componența altor obiecte.

Foto: Saeko Kodaka
Obiect din expoziția TOUCH WOOD de Yuma Kano x Sho Ota, Alcova, 2023. Foto: Yuta Sawamura
Prin însăși compoziția sa, materialul-conglomerat creează modele de o varietate și o expresivitate infinite, în funcție de ingrediente, de tipurile de lemn folosite, de anotimp, de regiune și chiar de unghiul sau de adâncimea tăierii, ce dezvăluie aspecte în secțiune, așa cum rar ai ocazia să observi direct în natură. O întreagă lume vegetală e colectată, condensată și reasamblată cu fiecare piesă realizată din ForestBank. Cromatica este, de asemenea, spectaculoasă, ilustrând subtil toate transformările elementelor naturale: nesfârșite nuanțe de galben, verde, maro, portocaliu, gri ori negru, ce pun în evidență cu atât mai mult particularitatea fiecărei texturi în parte.
Foto: Shot by Kusk
Foto: Saeko Kodaka

Fiecare obiect creat de Yuma Kano este în mod inevitabil unic, iar felul său de a lucra, lent, contemplativ, cu lungi plimbări prin pădure, pentru a aduna materiale (pe lângă vizitele la fabrici și ateliere de prelucrare a lemnului), reafirmă semnificația gestului artizanal ca replică la producția de masă, în care obiectul (ideea) devine produs în serie – perfect uniform și anonim, lipsit de poveste – și deșeurile, o uriașă problemă.

Foto: Kenta Hasegawa
Dacă la început vorbeam despre componenta contradictorie dintre un caracter ferm, regional, și o deschidere către o arhitectură înscrisă în ambițiile „europene” (dovadă fiind preocuparea pentru sustenabilitate, activarea comunităților etc.), poate merită clarificat faptul că ea nu reprezintă un derapaj, ci reflectă mai mult o abilă coprezență, echilibristica micului birou din Bruneck între cele două direcții oferind un posibil răspuns proliferării diverselor pastișe adunate sub umbrela „doctrinară” a unei arhitecturi „contextuale”.
Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0