Pentru Dosarul numărului curent am investigat în redacție diverse direcții și am rămas ancorați într-o idee comună: aceea a permanenței, prin intermediul căreia chestionăm intersecția dintre structură și arhitectură, elementele de manipulare și generare a formei, însuși conceptul de arhitectură și, în mod surprinzător, ordinele clasice, ale căror valori încă persistă. Prin fiecare proiect ilustrat se oferă o cheie de lectură care ne va ajuta să înțelegem cum fiecare implementare onestă a materialului poate influența percepția despre arhitectură. 

De la revizitarea unui clasic al arhitecturii postmoderne, Ricardo Bofill și structurile sale labirintice concepute pentru Muralla Roja – un impresionant complex de locuințe în Alicante, Spania, realizat în 1973 –, la arhitectura ca formă pură de percepție spațială și sonoră concretizată în Capela Sunetului, o sală de concerte realizată de biroul de arhitectură OPEN Architecture din Beijing, într-o vale sălbatică ce păstrează încă urme ale ruinelor Marelui Zid din epoca dinastiei Ming, oprindu-ne la structura ritmată a Lunei, Centrul Cultural din Yungay creat de Pezo von Ellrichshausen am conturat un Dosar care nu se oprește doar la schițarea substratului material al arhitecturii, cât, mai ales, explorează importanța și necesitatea utilizării materialelor ca element semnificativ, promovând ideea de „construire prin simțire”, o abordare mai puțin formalistă și mai atentă la experiența spațiului construit.