Ideea intervenției a fost de a dezveli interiorul, pentru a-i pune în evidență dimensiunile impresionante, și de a păstra ceea ce era mai valoros și mai emblematic – carcasa, învelișul istoric al clădirii. Parterul funcționează ca extensie a spațiului public, invitând vizitatorii să cuprindă dintr-o privire imensitatea ansamblului, a cărui ordonare e dată de volumele învelite într-o rețea metalică albă și suspendate la înălțimi variate.

Acestea sunt zonele destinate expozițiilor și au fost concepute ca niște „white cubes” de diferite proporții. Din loc în loc, aceste micro-galerii sunt străbătute de suprafețe transparente ce oferă vizitatorilor perspective neașteptate asupra întregului spațiu. Modelul perforat al „pielii” din metal e atât o construcție estetică, bazată pe repetiție ca marcă a moștenirii industriale, cât și un mecanism pragmatic, ce asigură acustica sălii și susține sistemele de iluminat și de ventilație.