Mihai Plătică își construiește expoziția pornind de la povestea „Calculatoarelor Harvard” – talente matematice, observatoare pasionate de stele și, mai târziu, absolvente de fizică și astronomie, toate femei, care au fost angajate să studieze colecția de plăci fotografice de sticlă a Observatorului Harvard începând cu anii 1880. Munca lor tenace de a examina, compara, clasifica și cataloga milioane de stele fotografiate pe plăci de sticlă ne-a oferit prima imagine completă a Universului vizibil. Circa 200 de femei au lucrat, pe parcursul unui secol, la Observatorul Harvard. Întreaga colecție a acestuia cuprinde acum peste 550.000 de negative pe plăci de sticlă și imagini spectrale.

 

Titlul Oh, Be a Fine Girl/Guy, Kiss Me! reprezintă fraza folosită pentru a reține mai ușor sistemul de clasificare a stelelor OBAFGKM, creat de Annie Jump Cannon la finalul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea și încă utilizat de astronomi. Prin titlu și printr-o serie de lucrări din expoziție, bazate pe colecția, acum digitalizată, de plăci fotografice de sticlă, Mihai Plătică aduce un omagiu direct primilor astronomi de la Harvard.

 

Cele aproape 40 de lucrări pot fi grupate în cinci arii de interes: spectroscopie, birefringență, fotografie cu spectru complet, fotoelasticitate și peisaje-oglindă. Lumina este, de fapt, firul roșu al expoziției. După ce setează cadrul cu imaginile cerului de acum o sută de ani, Plătică ne poartă într-o călătorie tematică: lumina este descompusă în culorile sale componente cu ajutorul unei rețele de difracție (spectroscopie) sau în două raze refractate cu ajutorul unui calcit transparent (birefringență/refracție dublă); întregul spectru de lumină, de la infraroșu la ultraviolet, este surprins de aparatul foto (fotografie cu spectru complet); lumina polarizată ajută la observarea stărilor de tensiune din materiale fotoelastice supuse unui stres (fotoelasticitate); lumina este reflectată de peisaje care funcționează ca niște oglinzi.

 

Un spirit de explorare caracterizează acest corp nou de lucrări. Pentru multe dintre ele, continuând să fotografieze cu aparate pe film și camere digitale vechi, artistul a folosit instrumente adiționale, precum bucăți de calcit optic, rețele de difracție, filtre pentru spectrul infraroșu și ultraviolet. Așa cum primii astronomi de la Harvard au valorificat invențiile din fotografie pentru a-și îmbunătăți culegerea de date, Plătică experimentează cu diverse instrumente optice pentru a face invizibilul vizibil. Alteori, el se inspiră din literatura SF: din povestirea Light of Other Days a lui Bob Shaw împrumută ideea unei „sticle lente”, prin care lumina are nevoie de un an pentru a trece, pentru a crea un obiect de mari dimensiuni ce compartimentează spațiul expozițional.

 

Prin fotografii și obiecte, Oh, Be a Fine Girl/Guy, Kiss Me! redă un demers metodic de lărgire a perspectivei dincolo de ceea ce vedem ochiul liber și a curiozității dincolo de ceea ce ne este familiar.

 

Scurtă biografie

Mihai Plătică (născut în 1983) a absolvit Fotografia la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, orașul unde trăiește și lucrează în continuare. A participat în expoziția duo Suddenly Clear (cu Diana Popuț) la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca (2021) și în Departures From the Sphere, o expoziție de grup desfășurată în trei orașe diferite, în cadrul proiectului de coproducție europeană Both Ways, parte din EuroScience Open Forum (ESOF2020, Trieste). Prima lui expoziție personală la Gaep a fost Alpher-Bethe-Gamow (2021). Axată pe fotografie și obiect/sculptură, practica lui Plătică are la bază interesul său față de teorii științifice, natura materialității și istoria reprezentării corpului.

 

Credit imagine

Mihai Plătică, Photoelastic Stress Glass Plate Mountain 4, 2024, 34.5 x 40 cm; prin amabilitatea artistului și a galeriei Gaep