fbpx

Femei în arhitectură. Raluca Șoaita: „Am fost mereu interesată de modul în care funcționează lucrurile, mecanismele, sistemele complexe”

INTERVIU REALIZAT DE: Anda Zota FOTO: Cornel Lazia

Pe Raluca o recunoaștem din multe contexte: de la vernisajele gaep gallery din Plantelor sau chiar în calitate de consultant în cadrul echipei tehnice de experți implicați în proiectul dedicat reformei sectorului medical din România al Băncii Mondiale. Este fondatorul TESSERACT ARCHITECTURE, echipă alături de care dezvoltă proiectul Spitalului de Copii „Marie Curie”. Raluca a dedicat ultimii 16 ani studiului amănunțit al acestui domeniu, participând până în prezent la proiectarea a aproape 1 milion de metri pătrați de spitale și clinici medicale. Umanizarea spațiilor reci din spitalele românești este o preocupare permanentă și, de aceea, la proiectele de arhitectură medicală lucrează cu o echipă pluridisciplinară de specialiști, formată nu doar din arhitecți și ingineri sau specialiști în echipamente medicale, ci și din epidemiologi, psihologi, antropologi ori sociologi.

Cum s-a dezvoltat interesul tău pentru arhitectura medicală?
Am fost mereu interesată de modul în care funcționează lucrurile, mecanismele, sistemele complexe; de felul în care diferitele straturi ale fiecărui sistem contribuie la eficientizarea și buna funcționare a întregului. În arhitectura medicală, arhitectul are tocmai acest rol – de înțelegere, coordonare și eficientizare a acestui sistem complex – SPITALUL. La realizarea lui, arhitectul respectă un set de reguli tehnice (normative, standarde, bune practici), peste care aplică un set de parametri sociali și psihologici și o serie de valori emoționale ce reprezintă nevoile utilizatorilor, pentru a crea în final un răspuns ideal pentru o clădire care va deservi cel mai bine pe cel care o va „locui”.

 

Acest interes complex, precum și confirmarea capacității mele de gestionare a unor proiecte de arhitectură medicală realizate la începutul carierei de arhitect m-au făcut să continui cercetarea și proiectarea nișată pe acest domeniu. Spitalele din România sunt învechite și avem nevoie să construim o infrastructură nouă. În țara noastră nu exista un know-how specific pe acest segment. Astfel, potențialul de lucru este enorm.

Randare interior Spitalul Judeţean Sibiu

Dezvoltarea tehnologică, mai ales în industria medicală, a schimbat felul în care sunt gândite spitalele. În ce fel proiectăm acum arhitectură medicală?
Îmi vin în minte următoarele aspecte importante de menționat în acest sens:
• dezvoltarea tehnologică este atât de rapidă încât ne obligă la realizarea de clădiri standardizate, modulare, cu structură și compartimentări facile și rapid de adaptat la noi echipamente sau noi soluții medicale;
• ideea de clădiri medicale inteligente – integrarea de soluții de tip BMS sau de management digitalizat al spitalelor;
• reducerea costurilor de întreținere și funcționare prin aplicarea de soluții eficiente energetic sau prin care să se compenseze consumul mare de energie din spitale;
• realizarea de proceduri epidemiolo­gice care, prin respectarea lor, să reducă din riscul de contaminare;
• proiectare complexă armonizată cu sisteme de tip BIM pentru coordonarea specialităților de proiectare și, mai ales, pentru reducerea erorilor de proiectare.

Randare exterior Spitalul Județean Sibiu

„O cultură în care femeile nu erau acceptate în școala de arhitectură până în anii 1970 nu se poate schimba de pe o zi pe alta și fără o reprezentare mai mare a femeii în această profesie.” Raluca Şoaita

Care este povestea Spitalului de copii „Marie Curie”?
Proiectul #NoiFacemUnSpital, al Asociației Dăruiește Viață, este unul cu adevărat special și aduce multe inovații în România, din multe puncte de vedere. Este un spital comparabil cu celelalte mari proiecte de acest fel realizate în acest moment în lume. Este un proiect impresionant, care a pornit de la o extindere și care s-a transformat într-un proiect amplu, susținut de societatea civilă care a donat substanțial pentru realizarea acestuia.


Sunt o serie de soluții noi care se întâlnesc pentru prima dată într-un spital românesc, aici. Un exemplu este faptul că, în pregătirea proiectului, am lucrat cu doi antropologi care „au locuit” o vreme în secția de oncologie pediatrică a spitalului, pentru a evidenția formulele de utilizare a spațiului și nevoile sociale, antropologice pe care normativele de proiectare din domeniu nu le-au identificat încă și care de multe ori sunt specifice pentru diferite locuri/spitale. Un exemplu de nevoie identificată este spațiul dedicat însoțitorilor, care propune o încăpere unde aceștia pot să lucreze, să socializeze, să se retragă pentru introspecție etc.


În prima fază a proiectării Spitalului „Marie Curie” am inclus și un set de ateliere separate cu micuții pacienți, cu însoțitorii și cu personalul medical, organizate sub formă de jocuri sau discuții. Pe lângă arhitecți, au luat parte la aceste discuții și un psiholog, un epidemiolog, un designer de jocuri. Un alt exemplu de nevoie astfel identificată este sala multifuncțională pentru personalul medical, în care aceștia pot să se retragă pentru a lua masa, sau a discuta, a lucra, a se relaxa, a socializa.


În urma acestor activități realizate cu utilizatorii viitorului spital au devenit foarte clare trei teme ale designului interior pe care le-am abordat și integrat în proiect: prima temă este cea a jocului și se adresează copiilor, cea de-a doua temă este generarea sentimentului de siguranță pentru însoțitori și cea de-a treia, creșterea eficienței personalului medical.

Randare buncăr radioterapie / #NoiFacemUnSpital

 

Dintre toate cele trei teme, cea principală a rămas cea de joc și, în mod specific, ne-am dorit ca parcursul pacientului prin spital să fie presărat cu diferite jocuri care să îi distragă atenția, să îl înveselească și întrețină pe perioada de ședere. Acest spital te face să uiți de boală, prin felul în care a fost proiectat. Copiii sunt invitați la joc în recepții, coridoare, cabinete, saloane, camere de joacă având utilizări multiple, cinema, radio, terasă verde, sală de sport, muzeu al rocilor, mini observator astronomic etc. Pentru că plictisul afectează și el starea emoțională a pacientului, am încercat să îi „ocupăm” pe micii pacienți cât mai mult și mai diversificat. Spitalul „Marie Curie” este astfel cel mai amplu exemplu de „umanizare” într-o instituție medicală românească.


O altă noutate a fost modul în care am implicat personalul medical în faza de proiectare, pentru a grăbi acest proces și pentru a realiza un proiect care răspunde cât mai bine nevoilor acestora. Am avut sesiuni de lucru cu personalul medical, în care aceștia „s-au deplasat” prin viitoarele secții cu ochelari VR (realitate virtuală) sau am utilizat aplicația BIMx pentru a verifica soluțiile aplicate, traseele, poziționarea anumitor echipamente și felul în care am proiectat mobilierul. Am urmărit prin utilizarea acestor instrumente traducerea informațiilor tehnice din planuri ușor de interpretat și vizualizat de către personalul medical.


În acest proiect am luat în considerare și nevoile însoțitorilor – am propus realizarea de paturi pentru părinți separat de cele ale pacienților (ca să nu mai doarmă în același pat cu copiii, așa cum se întâmplă în majoritatea spitalelor) și spații în care părinții/ însoțitoriii pot lucra în timp ce copiii sunt la tratament sau se pot odihni/ rămâne singuri cu gândurile lor. Am propus pentru prima dată pentru secțiile ATI un sistem „smart” de dez­in­fectare a personalului medical – ușile pentru acces în rezervele pentru pacienți critici internați în ATI se vor deschide doar după ce cadrul medical/însoțitorul va utiliza un lavoar smart, special pentru această destinație: cel ce dorește accesul în rezervă se spală pe mâini și ușa i se va deschide automatizat. Un sistem BMS (Building Management System) pentru monitorizarea şi controlul rețelelor şi echipamentelor tehnice ale clădirii va fi pus în funcțiune în spital.

 

Am propus, de asemenea, soluții de monitorizare şi reducere a consumului de energie, materiale prietenoase cu mediul și am fost atenți la detaliile de izolare termică a anvelopei clădirii. Tot aici se realizează primul bloc operator din sticlă din România, sticla fiind un material uşor de curăţat şi rezistent, care practic reduce riscul de infecții nozocomiale. Rezultatul este un spital inovator, eficient, bazat pe nevoia utilizatorilor și un model de bună practică în ceea ce privește proiectarea de spitale în România.

Randare interior Spitalul Judeţean Sibiu

În opinia ta, care sunt factorii principali pe care îi urmărești în proiectarea arhitecturii medicale?
În toate proiectele noastre urmărim cel puțin următoarele principii:
• conformitatea proiectului din punct de vedere tehnic – urmărim ca proiectul să respecte standardele de proiectare din domeniu, să fie funcțional și eficient;
• utilizatorul – pacienții, însoțitorii acestuia, personalul medical și administrativ – în centrul proiectelor noastre – proiectăm spitale după nevoile reale ale acestora;
• umanizarea spitalelor – folosim soluții de proiectare care sprijină vindecarea pacientului;
• eficientizarea energetică – un subiect recent, dar cu mare impact în construcțiile medicale, care prin natura lor sunt energofage.

 

Un proiect de spital trebuie să pornească de la o gândire strategică, o analiză a serviciilor medicale și a nevoilor medicale ale populației din zonă. Pe baza acestei analize se realizează o structură de servicii medicale și un model financiar pentru viitorul spital. În prima fază se realizează proiectul medical care cuprinde descrierea serviciilor medicale, conexiunile dintre acestea, nivelul de dotare tehnologică și echipamentele medicale. Pe baza acestui proiect medical, se poate realiza o temă de proiectare pe care arhitectul o va transforma în concept și apoi o va detalia într-un proiect tehnic.


Un proiect medical trebuie să implice o echipă complexă și cu experiență în procesul de proiectare, pentru că normativele de proiectare nu indică proiectanților toate nevoile pe care le au utilizatorii. Aceste echipe multidisciplinare pe care încercăm să le implicăm în cadrul tuturor proiectelor noastre sunt compuse – alături de arhitecți și ingineri cu diferite specializări – și din experți în echipamente medicale, antropologi, sociologi, psihologi, epidemiologi, cercetători în domeniul designului, experți financiari etc. În același timp, echipele sunt formate din specialiști, experți care au experiență de proiectare de construcții medicale.

Randare exterior Spitalul Județean Sibiu

În ce fel arhitectura și designul pot contribui la recuperarea pacienților?
Astăzi, proiectele de noi spitale caută să extindă influența pe care spaţiul o are asupra utilizatorilor săi şi, implicit, asupra pacienţilor. Spitalul adaugă medii care fac referire la alte teme de proiectare, cum ar fi rezidenţialul sau loisirul, cu scopul îmbunătăţirii şi îmbogăţirii experienţei pacientului care are nevoie să menţină legătura cu lumea exterioară. Astfel apar zone de joacă, sală de cinema, sală de sport, grădini interioare, săli multifuncţionale etc.


Spitalul împrumută din lumea exterioară elemente capabile să completeze viaţa pacientului cu tot ceea ce îi lipseşte şi îl ajută pe pacient să dea sens timpului petrecut aici, îi oferă oportunităţi, îl lasă să facă alegeri în privinţa activităţilor posibile între tratamente şi terapii. În consecinţă, putem vorbi despre comunităţi de vindecare, în care pacientul capătă încredere şi nu se mai simte izolat de lumea exterioară, fiind încurajat să participe activ în procesul său particular de recuperare.
Compensarea efectelor negative pe care izolarea impusă de boală le are asupra pacientului se realizează atât prin zone special amenajate, cât şi prin dialog, prin încurajarea socializării diferitelor tipuri de utilizatori.


Prin urmare, aceste spaţii atipice ar trebui să fie uşor accesibile, să încurajeze socializarea, să ofere oportunităţi diferite pe categorii de vârstă şi să permită pacienţilor şi personalului medical conexiuni atât la nivel formal, cât şi vizual.Un mediu propice vindecării echilibrează nevoia de intimitate și nevoia de socializare a pacienţilor, inserează elemente domestice care induc un sentiment de siguranţă şi contribuie la stimularea stimei de sine a pacienţilor prin spaţii care oferă diferite oportunităţi pentru dialog şi întâlnire.

Randare exterior Spitalul Județean Sibiu

Ce înseamnă să fii femeie într-un domeniu precum arhitectura?
O cultură în care femeile nu erau acceptate în școala de arhitectură până în anii ’70 nu se poate schimba de pe o zi pe alta și fără o reprezentare mai mare a femeii în această profesie. Observăm că, în ultima vreme, la nivel mondial jumătate din studenții la arhitectură sunt femei. În continuare, foarte puține dintre ele ajung să aibă o carieră în arhitectură. Totuși, numărul este în creștere și cele care reușesc să susțină cariera au un real succes.


În ceea ce mă privește, ca femeie ce profesează în domeniul arhitecturii, mă bazez pe capacitatea mea de a pune laolaltă echipe și de a le coordona, pe empatia cu care înțeleg nevoile membrilor echipei și pe modul de gestionare a acestora în funcție de calitățile și pasiunile fiecărui membru. În același timp, în relațiile cu cei din jur, clienți sau parteneri, transparența și comunicarea sunt foarte importante pentru a evita conflicte inutile. Prin muncă multă și perseverență, am ajuns azi să conduc un studio de arhitectură specializat în domeniul medical – într-o piață de astfel de servicii de proiectare nișate în formare.


Eu îmi doresc ca prin fiecare proiect semnat de echipa mea să creăm un precedent pozitiv, un model de urmat pentru cei ce au nevoie de inspirație într-un domeniu puțin reprezentat. Îmi doresc ca munca noastră să participe la schimbarea sistemului sanitar învechit din România și ca proiectele noastre sa alinieze spitalele românești la standardele internaționale în domeniu. În același timp, îmi doresc să contribui la creșterea unei noi generații de arhitecți de medical în România.

 

Care sunt cele mai mari provocări în cariera ta de arhitect?
O provocare continuă vine dinspre sistemul public, care are un ritm decizional greoi și unde mentalitățile sunt învechite. Sistemul se bazează pe echipe interne fără experiență, procedurile sunt greoaie și de durată, iar de cele mai multe ori prețurile la care se contractează serviciile de proiectare de clădiri medicale sunt foarte mici. Ordinea etapelor de proiectare nu este respectată, nu este valorificată experiența în domeniu, ci mai degrabă prețul cel mai mic. Toate acestea duc la evaluări financiare greșite, la proiecte incomplete și astfel la întârzieri și, de multe ori, la clădiri ineficiente care nu se mai pot corecta.


O altă provocare o reprezintă normativele învechite și standardele medicale necoordonate cu realitatea și cu tendințele internaționale. Tehnologia se dezvoltă azi foarte repede, iar actualizarea standardelor nu ține pasul cu această viteză. Astfel, ca proiectant, rămâi blocat în niște standarde învechite, care nu te lasă să propui soluții noi, practicate și confirmate în lumea largă. Un exemplu a fost situația din pandemie, în care ni s-a solicitat să respectăm fluxurile menționate în normativele existente (care nu acopereau situația nouă creată de pandemie), iar uneori se contraziceau cu practica internațională.


Lipsa de specialiști este o altă continuă provocare – nu doar arhitecți specializați, ci și ingineri de instalații, manageri de proiect, experți in tehnologie și echipamente medicale, specialiști în management de spital. Noi am reușit să formăm în jurul nostru o echipă multidisciplinară care azi include un număr de peste 70 astfel de specialiști, dar efortul de identificare de resursă specializată în domeniu rămâne unul continuu.

Randare exterior Spitalul Județean Sibiu


La ce proiecte lucrezi în prezent și care e strategia ta pentru viitor?
Continuăm să lucrăm la proiectul #NoiFacemUnSpital, în care azi oferim asistența tehnică pentru realizarea lucrărilor de execuție și servicii de proiectare în cadrul Masterplanului ce cuprinde întreaga incintă a Spitalului pentru copii „Marie Curie” din București.


De asemenea, lucrăm la cele două mari proiecte de spitale județene: Spitalul Județean din Sibiu, care va avea 895 paturi, și Spitalul Județean din Focșani, care va avea 835 paturi. La proiectul de la Sibiu, predarea proiectului tehnic este în curs, iar la cel de la Focșani s-a predat etapa de Studiu de fezabilitate.


Avem în lucru, totodată, numeroase proiecte pentru sistemul privat de sănătate (clinici și spitale noi, reconversii de clădiri existente în clădiri cu destinație medicală etc.). Lucrăm atât în București, cât și în orașele mari din țară și chiar în orașele secundare și terțiare, acolo unde clinicile medicale private s-au extins foarte mult în anii recenți. De asemenea, am lucrat și continuăm să avem solicitări și din afara țării, din spațiul vestic european și ne dorim să proiectăm mari spitale și în alte destinații ale lumii.


În ideea de investiții noi în domeniul privat, discutăm deja de ceva vreme cu companii private despre realizarea primelor facilități de logistică medicală în România și cu fonduri de investiții sau dezvoltatori de real estate despre ideea de dezvoltări imobiliare pentru sectorul medical.


Ne propunem să continuam cercetarea în domeniu, să aducem în continuare inovație și soluții noi în sistemul medical românesc, să contribuim la schimbarea de mentalități în România și să pregătim noi generații de arhitecți în domeniul medical.

 

Interviu publicat în igloo #207 / aprilie – mai 2022 / Mobilitate

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0