fbpx

Banchiza Urbană: Film & arhitectură – TIFF vs. igloo

Se intersectează, se stimulează, se potențează și dansează deseori împreună. Vorbim despre film și arhitectură aflate într-o veche și frumoasă relație de prietenie. Doi oameni din lumea filmului și doi arhitecți au acceptat provocarea de a răspunde unui mini-chestionar în care filmul nu se desparte de arhitectură. Și nici viceversa.

screen-shot-2017-05-30-at-16-25-43

Mihai Chirilov, critic de film, director artistic TIFF & Tudor Giurgiu, regizor, Director TIFF

Cât de importanți sunt pereții, coloanele, sticla, sau altfel spus, arhitectura în film?
Mihai Chirilov:
Dacă nu filmezi exclusiv în deșert, cum a făcut Gus Van Sant la Gerry, probabil că sunt la fel de importanți ca podeaua și ușile într-un film. Întrebați-l pe Cristi Puiu cum e cu ușile din Sieranevada. Chiar așa, a stat cineva să numere decâte ori se închid și deschid uși în apartamentul din Sieranevada?

Tudor Giurgiu: Cred că relația dintre personaj și spațiul în care acesta evoluează de-a lungul filmului e esențială. Evident, dacă vorbim de un film bun. Istoria filmului ne poate da zeci de exemple în care un anume tip de arhitectură dă o notă aparte imaginii, decupajului și influențează lookul filmului. Îmi aduc aminte cu mare nostalgie, daca e să vorbim de coloane, de travlinguri lungi, de filmul lui Alain Resnais, Anul trecut la Marienbad.

O clădire din țară pe care nu ați converti-o niciodată în platou de filmare? Și una pe care ați lega-o de un film?
MC:
Casa Poporului din București – nu aș fi convertit-o în nimic, darămite într-un platou de filmare. M-aș fi rugat să vină extratereștrii ca în Ziua Independenței și s-o radă dintr-un laser de pe suprafața pământului. Hotelul Continental din Cluj, fostul Hotel New York din perioada interbelică. Așa spooky și decăzut cum e, ar fi perfect pentru un remake autohton la Shining-ul lui Kubrick.

TG: Clădirile trebuie folosite și puse în valoare, conform potențialului lor de reprezentare și a scenariului filmului. Nu cred că ar exista vreo clădire care să nu poată fi convertită. Dar, într-adevăr, mi-aș dori să nu mai filmez în blocuri, în bucătării mici și inghesuite, în sufragerii care seamănă toate între ele. Mi-aș dori să pot filma ansamblul architectural de la Palatul Vulturul Negru din Oradea.

În ce loc (cafenea, restaurant etc.) din Clujul zilelor noastre l-ați invita pe Nea Mărin să bea un vin?
MC:
Restaurantul Roata – se mănâncă super bine acolo, dar chelnerii sunt buni să-i trimiți după moarte. Numai Nea Mărin cu melița lui ar fi în stare să-i scoată din lentoare și să-i motorizeze.

TG: În mod clar, la ZAMA Bistro. Sau la Cabinet de Vin et Cocotte, ca să nu priceapă nimic din ce i se întâmplă.

screen-shot-2017-05-30-at-10-17-16


Bruno Andreșoiu & Adrian Ciocăzanu,
arhitecți, fondatori Igloo media & architecture

În ce clădiri construite recent în București s-ar putea filma următorul horror românesc?
Bruno Andreșoiu: După mine, el se filmează deja amatoriceşte şi se difuzează permanent (pe FB şi alte platforme de gen) prin noile „cartiere rezidenţiale/de blocuri” de care s-au umplut periferiile oraşelor mai mari. E adevărat că e un horror mai subtil, fără drujbe, vampiri sau psihopaţi sângeroşi, groaza fiind mai degrabă psihologică, difuză şi, prin urmare, limpede numai pentru cei cu o oarecare perspectivă. Pentru restul, e doar o comedioară/dramoletă de sezon 4.

 Adrian Ciocăzanu: Mall-urile. Cred că s-ar putea face chiar un serial, dacă mă gândesc mai bine. Avem toate ingredientele pentru o scenografie reușită – spaţii viu luminate și deschise pline de figuranţi, culoare lungi și impersonale care duc spre depozite parcurse de persoane dubioase unde, printre tone de mărfuri, poţi întâlni la tot pasul monstrul mult-așteptat de amatorii de gen.

Ce e mai bine: să construiești cu sticlă sau să fii pe sticlă?
BA: Pentru noi, ceilalţi, cred că mulţi dintre cei care construiesc din sticlă ar fi mai bine să fie pe sticlă, iar cei ce sunt pe sticlă mai bine ar construi din sticlă, adică ar face orice altceva. Sau poate nu, tocmai pentru că atunci cei de pe sticlă ar deveni din cei ce construiesc din sticlă şi viceversa şi atunci ne-am întoarce în punctul zero, deci practic la fel, dar invers. În concluzie, cred că cel mai bine e să bei din sticlă.

AC: Să construiești cu sticlă atât de bine încât să ajungi să fii pe sticlă.

În ce rol i-ați distribui pe următorii arhitecți: Dorin Ștefan, Radu Teacă, Adrian Spirescu?
BA: În primul rând, i-aş vedea pe toţi trei împreună într-un Expendables 12, cam aşa: Dorin Stallone, Radu van Damme şi Adrian Statham. Fiecare cu armamentul, tehnica de bătaie şi sensibilitatea virilă proprie. Separat, pe Dorin l-aş vedea într-un rol de profesor distrat romantic târziu, pe Radu un crime mastermind care îşi dezvăluie numai la sfârşit adevărata identitate şi pe Adrian într-o dramă psiho în rolul de pictor boxeur ajuns la vârsta la care nu mai poate ţine penelul cum se cuvine din cauza pumnilor luaţi în cap la tinereţe.

AC: Pe Dorin l-aș distribui în rolul lui Cornel Dinu (fotbalistul, antrenorul, comentatorul & eminenţa cenușie a clubului Dinamo) dacă vorbim de o producţie autohtonă TVR 1, iar pentru piaţa internaţională în rolul lui Mourinho (într-o ecranizare după autobiografia recent apărută și la noi), acesta ar fi bineînţeles într-o superproducţie hollywoodiană. La Radu oscilez între un pianist sau un oenolog celebru, arogant pe tot parcursul filmului, însă la final dovedindu-se dezarmant de sensibil, iar pe Adrian îl văd într-un film inspirat după „Ringul”, preluând rolul lui Sergiu Nicolaescu, însă noua producţie se va intitula „Pârtia”, iar bătălia/cursa finală se va desfășura la Predeal!

 

Tag-uri:
Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0