Flânerie prin București, cu iz Art Deco

flanerie-bucures%cc%a6teana%cc%86-cu-iz-art-deco-miruna-andreea-ga%cc%86man

Cândva treceam pe străzile Bucureștiului și orașul îmi era străin mie și eu lui. Mă uitam drept înainte, niciodată nu mă abăteam de la drum. Clădirile erau tăcute, liniile lor nu îmi vorbeau, detaliile lor nu mă făceau să mă opresc. „Click!”, se aude aparatul meu foto trei ani mai târziu, prinzând între pixeli un imobil rezidențial din inima Cartierului Evreiesc.

Nu îmi amintesc exact cum a început dragostea mea pentru București și pentru modernismul său aparte, însă acum nu mai pot trece pe străzile orașului pe care iubim să îl urâm fără să caut geometriile ordonate ale Art Deco-ului. Dincolo de linii aerodinamice, ancadramente și portaluri spectaculoase, bovindouri și medalioane, mă fascinează caracterul distins pe care aceste clădiri îl imprimă orașului și mă gândesc la ceea ce simbolizau în epoca în care au fost construite. De la sediile centrale ale unor afaceri prospere, la spații rezidențiale, imobilele Art Deco din București au devenit simbolul unor ani pe care ne place să-i glorificăm.

Dintre toate zonele cu imobile Art Deco, inima mi-a rămas la Cartierul Evreiesc și Hristo Botev. Una lângă alta, pline de istorie și frumusețe ignorată, cu un caracter divers și cu atât de multe puncte de interes, nici nu știu în ce direcție să mă uit.

Îmi încep periplul pe Mămulari, unde pe 50 de metri găsești trei blocuri moderniste micuțe, iar în capăt, fix unde s-a oprit linia demolărilor lui Ceaușescu și încep blocurile de pe Unirii, se află un imobil ce seamănă cu un castel. Mă uit la scările elegante, la „turnulețele” care îi dau personalitatea unică și nu pot să nu mă gândesc la câte povești de viață protejate de acele ziduri s-ar fi pierdut dacă ’90 ne prindea în continuare cu demolări.

Ies din visul cu zâne moderniste și încep să merg la întâmplare, uitându-mă după fațade scrijelite de trecerea anilor, luminatoare, uși cu fier forjat și geamuri „hublou”, cu miros de mare. „În această casă a trăit între 1975 – 1995 CORNELIU COPOSU”, scrie pe plăcuța unui imobil cu două etaje. Mă întreb câți trecători se opresc să citească.

Citește continuarea articolului pe artdecobucharest.ro.

***

Text de Miruna Andreea Găman, premiat în cadrul concursului de texte de arhitectură cu tema „București: Modernism Art Deco”, organizat de Asociația Igloo Habitat și Arhitectură în noiembrie 2018.