igloo 119: Arhitectura este cultură

Luna aceasta, avem motive de bucurie – sărbătorim primii 10 ani igloo! Ne aducem aminte, punem în balanţă lucrurile bune cu care ne mândrim şi pe cele care nu ne-au ieşit, sau de care încă nu ne-am apucat, schimbăm formatul revistei şi identitatea vizuală.

Revista igloo s-a născut din entuziasmul unor tineri arhitecţi de a avea o primă revistă românească care să surprindă arhitectura aşa cum este ea percepută la nivel individual – ca o prezenţă vie şi care ne influenţează viaţa, indiferent de profesia pe care o avem. Demers care s-a materializat într-o revistă de arhitectură în care şi-au găsit locul, deopotrivă, subiecte despre arhitectura nouă şi cea de patrimoniu, dar şi subiecte despre design, habitat, tradiţii, călătorii, centre istorice, restaurări.

De atunci au trecut 10 ani.

Revista şi-a păstrat, de-a lungul vremii, grafica de excepţie şi atenţia pentru selectarea unor fotografii profesioniste, pentru subiecte inedite şi texte bine documentate.

A crescut numărul colaboratorilor şi al cititorilor. Adăpostul din mediul ostil pe care îl sugerează numele revistei a devenit o locuinţă confortabilă, în care locuiesc numeroşi prieteni pasionaţi de arhitectură şi dornici să împărtăşească impresiile despre locuri, fenomene, tendiţe ale arhitecturii moderne, de aici şi de oriunde.

În rândul cititorilor, revista a devenit un reper atât pentru cei care activează în domeniu, cât şi în rândul celor care sunt arhitecţi, dar sunt interesaţi de peisajul cultural românesc.

Ancheta, propusă în deschiderea numărului aniversar – în care le-am cerut participanţilor, cu preocupări diferite, dar toate subscrise sferei culturale să răspundă la câteva întrebări legate de arhitectura din România – întăreşte ideea şi dorinţa echipei igloo că se poate restabili statutul de fenomen cultural al arhitecturii.

Dincolo de funcţiunile pe care le adăpostesc, proiectele arhitecturale pot deveni valoroase prin raportarea la context, prin interacţiunea umană şi prin originalitatea discursului arhitectural. Această ideee este susţinută şi de cele patru proiecte cuprinse în dosarul acestui număr intitulat sugestiv Arhitectura este cultură.

În Barcelona, în Plaça dels Àngels la numărul 1 stă rezemată de cer printre vechile ziduri cărămizii din Raval o clădire albă, puristă şi străină de context, ca un arhangel. În jurul ei dănţuie hoarde de skateri, opunând entropie şi haos faţadei ordonate de principii raţionaliste. Este Muzeul de Artă Contemporană proiectat de Richard Meier, care din 1995 s-a alăturat Centrului de Cultură Contemporană (aflat la o aruncătură de băţ şi finalizat cu doi ani înainte) pentru a înmulţi străjile culturale ale cartierului din Ciutat Vella. Parte din proiectele menite să convertească cotloanele obscure ale zonei, muzeul şi piaţa adiacentă au constituit o epifanie şi pentru skaterii din periferie.

Biblioteca în aer liber din Magdeburg, un interesant experiment social, construit în 2005, la cererea publicului german. Mai exact, locuitorii din zonă s-au strâns şi au pus, într-un haz general, navete de plastic una peste alta ca să construiască, pe maidanul din faţa fostei Biblioteci a Districtului, propria lor bibliotecă. Macheta-proiect la scara 1:1 realizată atunci era menită să funcţioneze doar ca demonstraţie, nu mai mult de două zile. Ce s-a întâmplat după e de un optimism nebun.

Unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori norvegieni şi laureat al Premiului Nobel, Knut Hamsun a rămas în istoria culturii europene ca un inovator al formei literare. Nu este de mirare, atunci, că acest centru cultural care îi poartă numele, situat în apropiere de Cercul Polar, în comuna unde autorul a locuit la începutul vieţii, preia ideea de inovaţie la nivelul formei, oferind, în acelaşi timp, iubitorilor de cultură o nouă şi captivantă destinaţie. Arhitecţii şi-au dorit ca proiectul lor să întruchipeze esenţa scrierilor lui Knut Hamsun, a cărui temă preferată a fost explorarea extrem de complicatului „mecanism” al minţii umane şi, prin urmare, au conceput o clădire pe care o descriu ca pe „un personaj al lui Hamsun transpus în termeni arhitecturali”.

Sediul nou-înfiinţatului festival de film din Busan, Coreea de Sud, proiectat de echipa lui Wolf D. Prix, satisface foamea de monumental a pelerinilor cinefili, neuitând a profita de ocazie pentru a mai împinge din limitele a ceea ce considerăm cunoscut în arhitectură. În cazul de faţă, principalul motor al expresivităţii formale este tema acoperirii deschise, ideea de „umbrelă” peste un hol urban ce adăposteşte emanaţiile unor funcţiuni adiacente acestui spaţiu. Tema acoperirii este una recurentă în proiectele CHBL, iar respectivele spaţii sunt tratate întotdeauna cu multă fantezie. Totuşi, pare că abia în proiectul de faţă apare întreaga manifestare a conceptului, odată cu încarnarea sa în patria led-urilor. Suprafaţa vălurită de deasupra foyerului deschis, 60×120 m de faţadă-media cu capul în jos, e menită a desfiinţa complet senzaţia de spaţiu acoperit, transformând-o în cu totul altă experienţă.

Nu lipsesc exemplele autohtone care întăresc importanţa integrării arhitecturii în contextul cultural. În numărul de faţă, prezentăm un proiect de arhitectură verde – ecoBiblioteca – care oferă o lecţie activă de responsabilitate asupra mediului, prin propunerea de renovare a bibliotecilor publice.

Prezentăm cu entuziasm şi o abordare creativă. liberă a jocului a unui spaţiu destinat copiilor, precum şi adulţilor preocupaţi de dezvoltarea imaginaţiei copiilor lor – Club Phil.Ne bucură să putem anunţa apariţia unui astfel de loc şi în Bucureşti: străjuit de un vesel elefant, Club Phill îmbină „interesele” mai multor categorii de vârstă şi propune un restaurant gourmet, o cafenea, un loc generos de joacă şi mai multe spaţii multifuncţionale destinate copiilor, toate sub umbrela unui design dezinhibat, colorat şi dinamic.

Cea mai nouă prezenţă din peisajul arhitectural al oraşului de pe Someş, Cluj Arena se află probabil pe prima poziţie în lista celor mai frumoase obiecte arhitecturale de mari dimensiuni din România. Trecând prin cele două întrebări care apar în mintea fiecărui privitor-arhitect: „E la noi?” şi „E o randare?”, explorarea volumului, de la distanţă şi din apropiere, produce cu fiecare perspectivă noi delicii arhitecturale. Astfel se descoperă treptat sursele frumuseţii noului stadion şi modul competent, sensibil şi atent în care acesta este legat de mediul înconjurător.

Numărul igloo 119 îl puteţi comanda aici.