#igloojoi îți aduce albumul „Kastello. Palate ale rromilor din România” la un preț special

Kastello. Palate ale rromilor din România abordează un fenomen arhitectural inedit, dezvoltat în ultimele decenii de o cultură marginală, cu precădere în spațiul est-european. Este vorba de un fenomen cultural emergent specific comunității rome, analizat din diverse perspective, astfel încât să obţinem o imagine cât mai vie asupra unui stil surprinzător, pitoresc, cu potenţial de evoluţie spre arhitectură. Fotografiile, extrem de expresive și de autentice, sunt însoţite de comentariile unor critici de arhitectură, istorici și antropologi, dar şi reprezentanţi ai comunităţii rome, imaginile având intenţia de a reda aspectele cotidiene ale vieţii comunităţii așa cum se reflectă ea în expresia arhitecturală.

 

Nu cred să existe cineva care să poată trece indiferent pe lângă palatele pe care romii bogați și le construiesc în ultima vreme. Nu cred că mai poți găsi pe cineva în România care să nu știe despre casele uriașe, cu marca stilistică inconfundabilă a acoperișurilor cu turnulețe și cornișe suprapuse, amestec vag de pagode chinezești și palate de turtă din dramele bollywood-iene. Ca mulți alții, nici noi nu am reușit să ne sustragem fascinației pe care aceste case o exercită asupra oricărei minți tributare culturii (vizuale) obișnuite sau reperelor arhitecturale tradiționale. […] Cert este că în acest teritoriu al fascinației am reușit să găsim foarte mulți oameni interesați, competenți și dispuși să ne susțină în încercarea de a surprinde câte ceva din esența bizarei lumi a palatelor rome.
— Bruno Andreșoiu

În 2001 am fost cu un grup de studenți la expoziția Marianei Celac [despre extinderea comunei Buzescu]. Nu mi-a venit să cred: mai întâi ce vedeam expus, apoi reacția studenților. Simezele prezentau rezultatul incredibil al unui vernacular contemporan plin de sevă, de o unitate stilistică (vocabular, tipuri, expresie, materiale etc.) pe care cel mai drastic regulament urban ar obține-o cu greu. În regulile ei, evident de comun acceptate de membrii grupului, edificatori ai acelui ambient, se desfășura o exuberanță formală greu de descris, amestecând cu voioasă libertate modele de aiurea și interpretări naive cu opțiuni expresive clare.
— Ana Maria Zahariade

Cultura romă, a cărei etnogeneză s-a făcut în afara raționalismului europeană, a rămas fixată în exhibarea rănilor psihologice ale sufletului […]. O recuperare a „intimității” sinelui (stimei de sine), ca trup, ar fi posibilă, așadar, prin „negocierea” propriei alterități, a corpului „public” cu Celălalt, ca premisă a recuperării din naufragiul demnității umane. Până ce aceasta va fi posibilă, opulența, fie că e vorba de case ca niște palate de turtă dulce (pagode), fie de o economie egocentrică a darului, ca resursă de prestigiu, va fi, pentru comunitățile tradiționale, cam ceea ce este bovarismul pentru comunitățile modernizate: o iluzorie victorie asupra Răului.
— Vasile Ionescu

[button color=”pink” size=”big” alignment=”center” rel=”follow” openin=”newwindow” url=”https://www.igloo.ro/produs/kastello-palate-ale-rromilor-din-romania/”]COMANDĂ AICI[/button]