Intenția curatorilor a fost detaliată în catalogul ce a însoțit expoziția, prezentat ca o narațiune de anticipare a începuturilor „micelocenului”, o nouă eră caracterizată de simbioza dintre oameni și fungi, al cărei punct de plecare este chiar instalația creată de arhitecții Bento, prin numeroasele posibilități pe care le deschide. Construit pe baza unor indicii și fragmente colectate de scriitoarea Christine Aventin și curatoarea Vinciane Despret, catalogul a adus laolaltă cercetarea științifică actuală și o serie de propuneri (încă) fictive, prin includerea de materiale precum scrisori, extrase din texte micologice și filozofice, caiete de teren ale unor antropologi și rapoarte realizate de psihologi, istorici, dar și experți în terolingvistică (disciplina care studiază limbile și literatura non-umană).