Zona de intrare este inspirată de spaţiile tradiţionale ale ceremoniei japoneze a ceaiului și invită la descoperire. Un perete curbat îi întâmpină pe vizitatori și îi direcționează către ușa situată la capătul unui hol alungit, generat de intersecţia sa cu un al doilea perete, drept. Aici, peretele curbat se desprinde de sol și se întoarce pentru a înconjura zona de relaxare privată, în timp ce vizitatorii sunt direcționaţi către spaţiul principal de luat masa, unde vitrajele generoase se deschid către o terasă lungă şi îngustă, stabilind o legătură puternică între interior şi peisajul urban înconjurător.

Acest spaţiu este definit de forma semi-arcului, element extras din limbajul arhitectural clasic, ce evocă imaginea colonadelor din cadrul vechilor abaţii europene. Peretele drept, continuat din hol, separă bucătăria de restaurantul propriu-zis și este, la rândul său, împărțit pe orizontală în trei segmente, fiecare cu un rol diferit.

O compoziție grafică realizată din placaj cu patină de turcoaz de cupru înfrumusețează baza partiţiei, amintind de cupolele edificiilor clasice și de sculpturile ce împodobesc orașele vest-europene, purtând cu eleganţă semnele trecerii timpului. Deasupra acestei baze se întinde o fereastră bandou îngustă prin care vizitatorii pot observa activitatea din bucătărie. Cel de-al treilea strat, proiectat în afară, marchează tranziţia dintre peretele drept şi semi-arcul plafonului.

Capătul de perspectivă este vitrina din aluminiu periat în care sunt expuse sticlele de sake, ce ocupă întreaga înălţime a spaţiului și funcționează ca fundal pentru barul central al restaurantului. Mesele sunt proiectate în acelaşi limbaj cu placările patinate, fiind realizate din plăci de aluminiu cu dublu finisaj. Spaţiul privat definit de peretele curb de la intrare este dotat cu o masă supradimensionată, ce poate fi extinsă pentru a găzdui până la 20 de persoane.

Iluminatul este, în mare parte, indirect, de jos în sus. O serie de corpuri suspendate, constând în tuburi suple, iluminează mesele individuale, în timp ce deasupra barului a fost amplasat un candelabru, realizat din corpuri de acelaşi tip, care le reinterpretează în cheie contemporană pe cele clasice, din sălile de bal ale palatelor din Europa.

În ceea ce priveşte schema cromatică, predominante sunt nuanțele calde de gri preluate din limbajul arhitecturii moderne japoneze, cu structurile sale de beton. Turcoazul de cupru și lemnul scaunelor de sufragerie aduc accente de culoare în spaţiu, iar podeaua gri terrazzo introduce un strop de verde şi amintește de materialitatea europeană, în acelaşi timp făcând referire la moștenirea locală.