Mic portret al colajului românesc contemporan (II). Marian Pălie: esenţializare, contur, substanţă

Marian Pălie crede în puterea deconstructivă pe care colajul o are asupra artei, dar şi a artistului. Cu ani buni de experienţă ca fashion stylist, Marian conturează universuri particulare populate de gesturi care se scunfundă în reverie. Colajele sale se mişcă sub semnul sublimării şi sunt căutări care se întind până către esenţe.

4_47x62cm

Ce se întâmplă astăzi în România în arta colajului?
Românii au o tradiţie destul de complexă în arta colajului. O explicaţie ar fi că este o artă a săracului?! Cert este că tradiţia colajului românesc îndosariază nume dintre cele mai sonore: Tristan Tzara, Geta Brătescu, Adrian Ghenie. Chiar şi aşa, nu ştiu ca în România să fi fost vreo expoziţie de colaj. Colajul în România este (încă) privit ca o joacă neserioasă executată stîngaci. Încă avem o privire provincială şi periferică asupra colajului. Dincolo de această percepţie, colajul în România există şi uneori cu performanţe (estetice) remarcabile.

Cum s-ar putea explica, pe scurt, filosofia ta creativă?
Nu agreez ideea de filosofie creativă. Din punctul meu de vedere, când un artist îşi creează o „filosofie creativă”, devine superstar ori manierist. Însă sunt două elemente pe care star-sistemul din arta contemporană le adoră. Colajul, exact acest lucru te învaţă: să nu îţi construieşti o doctrină în jurul căreia să gravitezi. Totul este posibil în orice moment. Colajul a fost prima formă de deconstrucţie majoră în arta „academică”. Însă, colajul deconstruieşte nu numai „opera”, ci şi pe artistul însuşi. Unii au uitat de acest aspect.

Cine te inspiră (există/au existat mentori, artişti preferaţi, modele, repere)?
Hilma af Klint, Geta Brătescu, Jean-François Lepage.

Universul tău în texturi, culori, nuanţe şi dimensiuni şi proiectul cel mai drag de până acum.
Am plecat de la o artă figurativă. Mai târziu am constatat că vreau mai mult. Atunci am înţeles că trebuie să arăt mai puţin. Îmi place ideea de a excava în materialul dat în aşa fel încât să rămână doar esenţialul pe care îl descopăr. Uneori m-am ales doar cu un contur. Şi din contur în contur am construit substanţa care mă interesa.

Unde vom putea vedea în viitorul apropiat creaţiile tale?
Sper că în primăvara asta (mai-iunie) să existe o nouă expoziţie.

5-66-x-87-cm-copy

Interviu apărut în igloo 181 [dec 2017 – ian 2018]

Citește și Mic portret al colajului românesc contemporan (I): Emilian Pospaii