Dar ce este pendulul lui Foucault (înainte de a fi titlul unui celebru și captivant roman de Umberto Eco)? Este un dispozitiv experimental realizat de fizicianul Léon Foucault și bazat pe pendulul gravitațional – cel studiat pentru prima oară de către Galileo Galilei –, capabil să oscileze în orice plan vertical. Prin intermediul acestuia, fizicianul francez a demonstrat, în 1851, la Paris, în cadrul unui eveniment public, mișcarea de rotație a Pământului în jurul axei sale. Sigur că pentru oamenii de știință faptul că Pământul se învârtește nu mai era un mister, însă experimentul lui Foucault este decisiv pentru că reușește să ilustreze acest fenomen (destul de abstract și de „invizibil” în viețile noastre de zi cu zi) într-un mod grăitor, ușor de înțeles pentru orice privitor și, mai ales, de o precizie elegantă, fără a apela la observația astronomică. Pentru realizarea acelei demonstrații, s-a folosit o sferă cu masa de 28 kg, suspendată de un fir inextensibil de 64 m. La nivelul solului, sub punctul de suspensie, s-a așezat un disc cu raza de 3 m în care s-a presărat nisip, iar un vârf metalic al corpului zgâria nisipul la fiecare oscilație. S-a observat cum, în timp ce oscilația pendulului rămâne constantă și liniară în plan vertical, sub el suprafața orizontală se deplasează – semn că Pământul se rotește, într-o mișcare de proporții infinitezimale, pe care n-o putem sesiza decât retroactiv, urmărind „amprentele” lăsate de vârful pendulului.