Muzeul Federico Fellini

„Nimic nu este cunoscut, totul este imaginat.”
Federico Fellini, La voce della luna, 1990

Federico Fellini și-a construit o colosală schelă a propriei realități imaginate, dezvoltată pe multiple dimensiuni. Spațiul oniric și cel (neo)real(ist) se dizolvă în construcțiile sale. Visele, halucinațiile și viața în forma sa nudă se frâng și își împreunează semnificațiile, simbolurile. Precum labirintul de gânduri și imagini edificat în filme, noul muzeu Fellini din Rimini însemnează un traseu arhitectural și urban care unește clădiri-puncte-cheie, articulând spații închise și deschise. Ca într-o serie de secvențe disparate ținute împreună de un fir narativ, muzeul „difuz” se exteriorizează, își depășește propriile spații și se răspândește în întregul oraș, luând în posesie clădiri și străzi, cadre și stări. Castelul Sismondo (un castel de sec. al XV-lea parțial proiectat de Filippo Brunelleschi), Palazzo del Fulgor (o clădire de sec. XVIII care găzduiește la parter legendarul Cinema Fulgor imortalizat în Amarcord), Piața Malatesta și numeroase locuri dintre sunt „contaminate” de imaginarul lui Fellini. Până și aerul este iradiat, prin proiecții exterioare și prin instalații ingenioase. Prezența ceții, element expresiv regăsit în numeroase cadre ale lui Fellini, creează o vibrație și o densitate a aerului evocatoare a unei atmosfere onirice, ambigue, enigmatice. Aparatul scenografic pus în funcțiune prin noul proiect activează mecanisme pluriperceptuale și dă o formă nouă unor cadre preexistente prin mici intervenții semnificative. 

Muzeul nu își propune să pună în scenă o interpretare a filmografiei sale, ci lucrează cu laitmotive transformate în personaje, evitând astfel riscul de a deveni o butaforie în sine. Nu este un omagiu desuet sau o clădire-soclu care ridică la o înălțime distantă personalitatea și opera, ci o experiență imersivă în care vizitatorul este implicat vizual, tactil, auditiv. Surpriza, imaginația, divertismentul metamorfozează construcții cu structuri istorice puternice, rigide, bine definite, iconice și le redau orașului cu o încărcătură reînnoită. Ritmul cotidian se preschimbă – ceea ce este deja cunoscut și simbolic pentru Rimini capătă alte semnificații. Aici vedem cum arhitectul și regizorul își împart acest rol crucial al imaginației, înțeles ca o acțiune asupra imaginii care vizează dorința supremă de a crea o emoție autentică în detrimentul reprezentării realității așa cum este ea. La final, muzeul ajunge să fie un parcurs personal, particular pentru fiecare vizitator și niciodată același. La fel cum este, de altfel, și parcursul filmografiei lui Fellini.

 Schițe ale lui Federico Fellini în ”Il libro dei sogni”

Desen al arh. Orazio Carpenzano

S-ar putea spune că toți cei care s-ar lăsat contaminați de arta sa, poartă un muzeu Fellini lăuntric, un spațiu carnavalesc plin de fantezii nemărturisite, de personaje stranii, de povești iraționale. Muzeul difuz pune vizitatorii față în față cu toate acestea și lasă construcția colectivă a imaginarului descoperită precum gigantica structură din 8½ pentru a fi încărcată de fiecare în parte cu noi simboluri.

PROIECT: Fellini Museum; AMPLASAMENT: Rimini, Italia; CONCEPT, PROIECT MULTIMEDIA, COORDONARE ARTISTICĂ: Studio Azzurro; PRODUCȚIE: Lumière & Co; ARHITECTURĂ ȘI AMENAJARE EXPOZIȚIE: Orazio Carpenzano, ADTP Architetti – Tommaso Pallaria & Alessandra Di Giacomo, Studio Dismisura – Balducci Marcoladi Architetti Associati; CURATORI: Marco Bertozzi, Anna Villari; FINALIZAT: 2021

EN version

Articol publicat în igloo #204 / octombrie-noiembrie 2021 / Post Covid City