Nostalgia memoriei colective. Jingdezgen Imperial Kiln Museum de Studio Zhu Pei
ARHITECTURĂ: Studio Zhu Pei TEXT: Anda Zota FOTO: schranimage, Studio Zhu Pei
Istoria unei comunități nu dispare brusc și neînsemnat. Ea se transmite către noile generații prin toate mijloacele mediului construit și ale celui simbolic, iar arhitectura devine un instrument de perpetuare a memoriei colective. Muzeul cuptoarelor transmite, prin fiecare cărămidă, emoția culturii și meșteșugului apuse.
Muzeul Jingdezen, situat într-o regiune care este, istoric, recunoscută ca fiind o zonă cu tradiție în porțelanuri, își regăsește organizarea spațială în ritmul repetitiv al variațiilor unui simplu element structural – o boltă compusă din pereți dubli de cărămidă, susținuți de un miez de beton. Aceste elemente formale devin o referință culturală a cuptoarelor tradiționale pentru ceramica ce se produce în zonă de mai bine de 1700 de ani. Reinterpretând materialitatea, geometria, chiar și eficiența structurală, arhitecții au obținut o spațialitate aparte, integrând exponatele muzeului în spațiul interior boltit.
Tradiția satului local chinezesc se regăsește în organizarea spațială a muzeului. Jingdezhen s-a dezvoltat organic de-a lungul râului, cu așezările grupate în jurul cuptoarelor de teracotă. Străzile erau trasate ținând cont de producția de porțelan, astfel încât cele înguste aveau mereu ieșire către râu pentru a facilita producția de ceramică, iar cele largi erau poziționate de-a lungul lui și facilitau transportul și comercializarea produselor. Această ierarhie a fost reintegrată în parcurgerea spațiului exterior al muzeului, transformând promenada într-o experiență spectaculoasă.
Cuptoarele au avut un rol esențial în dezvoltarea comunității. Erau elementul central al adunărilor sociale — iarna, școala se organiza în jurul lor, pentru a putea beneficia de căldura radiată. Asta a determinat conturarea unei relații culturale aparte între societate și mediul construit, valoroasă ca structură. Noul spațiu își propune, așadar, să redescopere aceste trăsături culturale, conturând nu doar o experiență muzeală contemporană, ci și refăcând legătura dintre cuptoare, producția de porțelan și oameni.
Cele opt bolți, dispuse în zigzag, sunt compuse într-o organizare poroasă, cu alei și curți interioare scufundate care permit pătrunderea luminii și a vântului, valorificând sustenabil alegerea formală. Limbajul, deși transformat în manieră contemporană, rezonează cu memoria colectivă.
Cărămida folosită vorbește despre un simț al nostalgiei, reflectând tradiția locală. Bolțile sunt formate dintr-un amestec de cărămizi vechi, refolosite, și cărămizi noi, îmbogățind semnificativ atmosfera și expresivitatea interioară și exterioară. Această întrețesere a unor faze temporale diferite, exprimate la nivelul materialității, stârnește interes, curiozitate și evocă un trecut care nu va putea fi niciodată negat. Întregul ansamblu oferă senzația unui sit arheologic contemporan.
Sustenabilitatea socială probabil că e greu de cuantificat, dar strategiile ei, în acest caz, devin aplicabile unei societăți care deja gândește și acționează în termeni sustenabili și care este, prin urmare, pregătită să integreze aplicații mai sensibile — probabil cea mai complexă punere în operă a temei.
PROIECT: Jingdezhen Imperial Kiln Museum; AMPLASAMENT: Jingdezhen, Jiangxi, China; SUPRAFAŢA CONSTRUITĂ DESFĂŞURATĂ: 10.370 mp mp; ARHITECTURĂ: Studio Zhu Pei; ARHITECT PRINCIPAL: Zhu Pei; CRITIC: Zhou Rong; CONSULTANT ARTISTIC: Wang Mingxian, Li Xiangning; ECHIPA DE PROIECTARE: Shuhei Nakamura, He Fan, Han Mo, You Changchen, Zhang Shun, Liu Yian, Liu Ling, Wu Zhigang, Du Yang, Yang Shengchen, Chen Yida, He Chenglong, Ding Xinyue, Nie Wenhao; CONSULTANŢĂ STRUCTURALĂ: Architectural Design & Research Institute of Tsinghua University; PEISAGISTICĂ: Studio Zhu Pei, Architectural Design and Research Institute of Tsinghua University; ARHITECTURĂ DE INTERIOR: Studio Zhu Pei, Beijing Qingshang Architectural Ornamental Engineering CO., LTD.; FINALIZAT: 2020
Articol publicat în igloo #206 / Arhitectură vizionară / februarie-martie 2022 / rubrica Sustenabilitate
