O incursiune pe strada Franceză la Nobile Furs Eleni
Prin Centrul Vechi al Bucureștiului, acest epicentru negustoresc al românilor înainte de era mall-urilor, se perindau mărfuri și meșteșugari din cele patru zări ale ţării și din afara acesteia. Una dintre străzile acestui mini-oraș, Blănari, face până în zilele noaste aluzie la unul dintre meșteșugurile cu tradiţie veche în zonă: blănăria. Cu zgribulirea de rigoare specifică anotimpului, am pornit prin Lipscănie în căutarea ultimelor blănării ale zonei. Dacă vă așteptaţi la ateliere și magazine ca odinioară, ei bine, ar trebui să le căutaţi în imagini de arhivă.
Am ajuns însă la Nobile Furs Eleni, pe Strada Franceză la numărul 32. Firma de la intrare ne anunţă că magazinul este prezent aici din 1992, dar aflu că o blănărie a existat dintotdeauna în acest loc. Intru și, cum afară e o zi fără soare, spaţiul e puternic luminat. Pășesc printre suporturile de umerașe încărcate cu haine de blană de toate dimensiunile și culorile printre care se insinuează căciuli ce amintesc de alte vremuri, genţi, gulere sau deja popularii pantofi cu blană. De dincolo de tejghea, Eleni Delios începe să îmi povestească cum a ajuns o grecoaică să deţină un magazin de haine de blană în inima Bucureștiului.
Acum mai bine de 20 și ceva de ani, Eleni ajungea în zonă venind din Kastoria, orașul grecesc cu una dintre cele mai vechi tradiţii în prelucrarea blănurilor. Și nu oricum, ci cu o experienţă de trei generaţii în realizarea hainelor de blană, întrucât atât bunicul, cât și tatăl au fost blănari. Materia primă provine din Canada, America și Ţările Scandinave, existând burse, licitaţii de piei. Aflu și că animalele (vulpi, nurci, chinchila) sunt crescute în ferme speciale și mă întreb cât va mai supravieţui oare acest comerţ. Cât despre meșteșug, Eleni îmi spune că, spre deosebire de România, unde numeri pe degete meșterii cojocari încă activi, tradiţia meșteșugului se transmite activ în Grecia.
În Kastoria există, de altfel, și atelierul de producţie al hainelor de blană care ajung în magazinul din București. Pe acesta și pe un al doilea, existent pe strada Șelari, le achiziţiona Eleni de la blănarii români la începutul anilor ’90. Nobile Furs mai înseamnă și un atelier, aflat în apropierea magazinului, unde se fac modificări, la cerere, ale produselor și unde inclusiv blănuri rămase prin dulap de pe vremea bunicii sau a mamei pot fi readuse la viaţă.
Croitul hainelor de blană este un meșteșug care are slabe șanse să mai dăinuiască la noi, având în vedere lipsa unor școli tehnice de profil plus interesul în scădere pentru domeniu. Însă cel puţin în magazinul de pe strada Franceză, se crede că va exista o nouă generaţie de artizani blănari contemporani.
Material apărut în Banchiza Urbană 15 / iarna 2019
