O nouă traducere esențială: Regula și modelul, de Françoise Choay
Anunțăm apariția unui nou titlu în seria traducerilor esențiale. Regula și modelul. Despre teoria arhitecturii și a urbanismului, de Françoise Choay, este o operă substanțială pentru definirea semanticii și a contradicțiilor culturii noastre arhitecturale începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea și continuând în secolul al XXI-lea.
Cartea este o lucrare de arheologie a cunoașterii al cărei teren este cel al teoriei lumii construite: clădiri, orașe, teritorii – un text unic în felul lui. Contribuția sa cea mai semnificativă se află în modul exemplar în care, la capătul unui sclipitor proces analitic, apar cu limpezime legăturile dintre proiect și spațiul edificat, felul cum evoluția așezărilor umane a fost influențată de gândire și cum s-a răsfrânt spațiul construit în evoluția teoriei arhitecturii și urbanismului.
Pentru a parafraza ceea ce scria Michel Foucault despre conceptele de viață sau de muncă, „am putea spune că, înainte de secolul al XV-lea, conceptul de oraș ca obiect construit nu exista. Chiar trebuie așteptat secolul al XVIII-lea pentru ca acest concept să fie utilizat și difuzat în afara cercurilor savante. Am putea data intrarea termenului în domeniul public din momentul în care, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, planul geometric, de mult timp singurul folosit pentru reprezentarea practică a fortificațiilor militare, elimină definitiv planul perspectiv și furnizează pentru oraș o reprezentare fără afect, redusă la obiectivitatea măsurării și a întinderii.”
Orașul este astfel „ancorat în timp și cu o memorie, fiind o entitate demografică pe care îl definesc apartenența la o regiune, dar și vitejia, sobrietatea sau credința, precum și sănătatea sau frumusețea locuitorilor săi. Este și totalitatea realizărilor actuale, adică o producție, un consum, o cunoaștere și, bineînțeles, un cadru construit.” Dar, subliniază Choay, „spațiul construit apare ca podoabă a unei persoane, o trăsătură exterioară care ține de ordinul, încă secundar, al vizualului […] nu o valoare în sine”. Françoise Choay în Regula și modelul
Traducere din franceză de Kázmér Kovács și prefață de Ana Maria Zahariade.
.
Françoise Choay (născută la 29 martie 1925) este un istoric și teoretician francez de arhitectură și urbanism, dar și istoric al formelor și ideilor urbane, critic de artă și arhitectură, membră a numeroase comisii franceze și internaționale, membră a Academiei de Arte Frumoase din Berlin. Este profesor emerit la Universitățile Paris VIII și Cornell, fost director al Institutului Francez al Urbanismului (Paris VIII) fiind, de asemenea, profesor invitat la numeroase universități din Statele Unite, Belgia și Italia, printre care MIT, Princeton, Louvain la Neuve, Leuwen, Veneția, profesor asociat la Centru de studii superioare de istorie și de conservare a monumentelor de la Chaillot, al Centrului Internațional de Studii pentru Conservarea Patrimoniului din Leuwen, la Politehnica din Milano. Autoare de texte devenite fundamentale pentru domeniul urban, printre care amintim Le Sens de la ville (1969), La règle et le modèle. Sur la théorie de l’architecture et de l’urbanisme (1980), L’allégorie du patrimoine (1992), Pour une anthropologie de l’espace (2006), Le Patrimoine en questions: Anthologie pour un combat (2009).
A fost distinsă cu Grand Prix national du Livre d’architecture în 1981 și 2007.
Proiect susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură.
