Acum șase veacuri, de-o parte și de alta a unei curți din miezul Clujului medieval, au fost ridicate două case pe beci, cu etaj. După câteva decenii s-au extins și s-au unit pe deasupra curții, devenită gang de acces. E partea cea mai incitantă a clădirii, cu trei arce monumentale și cu un portal gotic, cu blazon enigmatic, la stradă. Însemnele heraldice și monograma S-T nu și-au dezvăluit titularul, înmormântat în catedrala catolică sub un ecuson identic. Casa a avut apoi proprietari din rândul meșteșugarilor clujeni în sec. XVI-XVII intrând în sec. al XVIII-lea în posesia familiei Wesselényi, care în 1736-37 i-a mai adaugat o scară și un portic, spre curte. Câteva ajustări de imagine apar după 1811: fațada neoclasică, tâmplăria Empire și pardoseala salonului, din panouri pictate ce imită un parchet intarsiat. În ultima etapă de construcție, puțin după mijlocul sec. XIX, Domokos Biasini a refăcut și a etajat corpul din curte, iar în 1883 a vândut casa episcopiei unitariene.