Alb şi simplu, acesta este caracterizat de o geometrie pe alocuri surprinzătoare şi de prezenţa, pe faţade, a golurilor atent proporţionate şi ritmate, care îi conferă un aer de dinamism. Departe de a avea imaginea unui monolit masiv, el pare că pluteşte elegant deasupra volumului de bază, creând iluzia de imponderabilitate. Astfel, regimul ridicat de înălţime nu deranjează, iar clădirea per ansamblu se erijează într-un nou punct focal pentru cartier. Ferestrele generoase şi numeroasele terase, unele dintre ele proiectate jucăuş în afara faţadei, oferă perspective ample asupra acoperişurilor texturate ale vecinătăţilor, asupra Turnului de apă și a malurilor verzi ale canalului Bega.