Obsession Never Sleeps, o expoziție prezentată de Kajet Journal

ONS_Facebook Event Cover Photo

Artiști: Andreea Badea, Nikita Dembinski, Robert Antoniac
Organizator: Kajet Journal
Vernisaj: 15 octombrie 2021, 19:00— 01:00
Locație: La Firul Ierbii, Splaiul Unirii 160, București
Expoziție: 15 octombrie — 15 noiembrie 2021

Kajet Journal are plăcerea de a anunța deschiderea expoziției „Obsession Never Sleeps”, care îi reunește pe artiștii Andreea Badea, Nikita Dembinski și Robert Antoniac în scopul examinării dimensiunii obsesive a memoriei.

Angrenați în tentativa de împăcare cu propriile trecuturi, fantasme și obsesii, artiștii reconstruiesc fragmente din istorii recente ce au rămas ascunse în fire narative personale sau în structuri contra-normative. Dacă la nivel macro, istoria, ca instrument empiric de acumulare de informații, se preocupă cu recoltarea acelor amintiri considerate factuale și indiscutabile, micro-istoriile se referă la amintiri atât concrete, cât și fictive; la fragmente deformate a căror realitate orbitează în jurul unor rămășițe obsedante ale unor trecuturi reale sau plăsmuite.

Obsesia perforează conștiința, deteriorează calitatea memoriilor personale, maschează cronologii reale sau fictive, invocă fantasme. Obsesia catalizează conectarea cu propriul trecut și nenumăratele sale înțelesuri. Concomitent, ea se prezintă ca o armă brutală care poate împiedica rememorarea. Fie că privim către formele obiective și geografiile lor sinuoase, ori către straturile transparente ale imaterialului, cele mai tulburătoare amintiri supraviețuiesc în spațiul liminal al existenței, prinse între real și imaginar.

„Obsession Never Sleeps” își propune relevarea unor experiențe paralele într-un univers comun: memoria ca vestigiu cotidian (Andreea Badea), memoria ca imaginație speculativă (Nikita Dembinski), memoria ca degradare arhivistică (Robert Antoniac).

ONS_Socail poster

Andreea Badea revizitează cabinetul de curiozități ca dispozitiv al vieții cotidiene pe care îl transformă în spațiu subversiv al intersecției dintre personal și colectiv. Compus din obiecte găsite și artefacte personale, instalația propune un dialog între amintiri și invită publicul vizitator să interacționeze cu acestea. Inventarierea unor obiecte din spațiul cotidian stimulează eliberarea viscerală din mrejele memoriei a unor fragmente de amintiri; astfel, ele sunt diseminate în spațiul public, în timp ce natura materială a obiectelor se confruntă cu memoria colectivă a publicului.

Nikita Dembinski subliniază natura speculativă a memoriei. Sursa permanentei interogări a propriilor amintiri subiective este confruntarea emoțională cu imagini obsesive, care bântuie conștiința artistului și îl fac să chestioneze natura realității. Ce separă adevărul de percepție? Unde ne găsim siguranța? Dembinski transformă caracterul obsesiv al memoriei în obiecte, imagini și evenimente înghețate în timp, pentru a permite observatorului invocarea și reinterpretarea propriilor amintiri.

Robert Antoniac tratează procesele rememorării pe care le asociază cu degradarea memoriei. Prin recontextualizarea propriilor imagini de arhivă—atât contemporane cât și aparținând genealogiei personale, schițe sau colaje, imagini găsite, dar și din fotografia de modă sau de artă produsă de acesta—Antoniac se confruntă cu maniera prin care aceste varii instanțe ale materiei vizuale supraviețuiesc trecerii timpului. Considerând memoria ca sursă primară a distorsionării amintirilor, fotomontajele rezultate funcționează ca testimoniale ce reproduc obsesiile vizuale ale artistului.