Pavilionul urban: formă şi tehnologie

Pavilionul urban este, poate, unul dintre cele mai versatile elemente arhitecturale. Datorită dimensiunilor şi funcţiunii, pavilionul este în permanenţă un teren de experiment formal, structural şi simbolic. Iată cum materialele uşoare şi cu proprietăţi tehnologice remarcabile – membrana din plastic, fibra din carbon şi sticlă, mesh-ul sau aluminiul, pot deveni expresii ale unei arhitecturi publice vii, care invită la imersiune şi dialog.

BUGA Fibre Pavilion. O structură din fibră de carbon şi sticlă

Proiect: ICD ITKE, foto: Nicolai Benner, ICD/ITKE University of Stuttgart

Această prezenţă arhitecturală inedită articulează noi forme de creaţie digitală. Structura pavilionului BUGA, amplasat în Heilbronn, cu ocazia Bienalei de horticultură Bundesgartenschau, îşi propune să demonstreze că tehnologia computaţională şi principiile constructive inspirate din natură pot genera, împreună, un sistem autentic şi inovator.

Pavilionul a fost produs exclusiv robotic, din materiale din fibre compozite, şi face parte din seria de studii biometrice în arhitectură ale ICD (Institutul pentru design computaţional şi construcţie) şi ITKE (Institutul pentru structuri constructive şi design structural) din cadrul Universităţii din Stuttgart.

„În biologie, majoritatea structurilor sunt alcătuite din fibre – celuloza, colagenul sau chitina – materiale-matrice care asigură stabilitatea. Organizarea, direcţia şi densitatea lor variază în funcţie de poziţie”, explică autorii pavilionului. Urmând logica interioară a unei astfel de structuri, pavilionul este construit din peste 150.000 m de fibră din carbon şi sticlă, asamblată exclusiv cu ajutorul roboţilor. Fibrele structurale din carbon sunt înfăşurate în jurul celor translucente, din sticlă, creând astfel elementele autoportante.

Pavilionul ocupă o suprafaţă de 400 mp, iar deschiderea maximă măsoară peste 23 de metri. Format din 60 de elemente realizate integral din fibră, pavilionul BUGA este acoperit cu o membrană transparentă din ETFE. În pofida deschiderilor ample, pavilionul cântăreşte doar 7,6 kilograme pe metru pătrat, fiind astfel de aproximativ cinci ori mai uşor decât o structură convenţională din inox.

 

Murmuration. O instalaţie sculpturală din mesh

Proiect: SO – IL, foto: Fredrik Bauer

Silueta urbană a Atlantei este marcată de abundenţa copacilor, motiv pentru care este supranumit „oraşul din mijlocul pădurii”. Iar instalaţia temporară Murmuration, găzduită de Muzeul de artă aflat în imediata vecinatate a celui mai amplu spaţiu verde al Atlantei, parcul Piedmont, răspunde direct acestei imagini, oferind o imagine stilizată, geometrizată, a unor arbori realizaţi din plasă din fibră textilă, pe structură metalică.

Murmuration este o invitaţie inedită pentru public şi pentru ecosistem. În plin centrul pieţei exterioare a muzeului gândit de Renzo Piano, instalaţia oferă umbră, culoare, loc de relaxare, dar şi adăpost pentru păsările migratoare. Atlanta, ca de altfel întregul teritoriu al statului Georgia, este un punct major de oprire al culoarului Atlantic, o rută nord-sud a păsărilor care începe din Groenlanda şi urmăreşte coasta oceanului până în insulele Caraibe.

„Forma sculpturală a instalaţiei evocă imaginea unui stol de păsări suspendat în aer”, explică SO – IL. Iar Murmuration este gândită special pentru a le atrage, având prevăzute locuri pentru hrană, apă şi repaus – invitând astfel la observarea, în plin centru urban, a unui spectacol inedit oferit de natură. Din punct de vedere tehnologic, structura instalaţiei acoperă o suprafaţă de peste două sute de metri pătraţi şi este susţinută de doar şase stâlpi metalici. De asemenea, este integral demontabilă, iar arhitecţii speră să poată fi reinstalată în alte locuri, creându-şi astfel propria rută migratoare.

 

Zephyr. Un puzzle autoportant din aluminiu

Proiect: Marc Fornes/THEVERYMANY, foto: NAARO

Un pavilion cu caracter permanent, amplasat în cadrul Universităţii tehnologice Texas Tech din Lubbock, Texas, pavilionul Zephyr defineşte, funcţional, un punct de ancoră socială în cadrul comunităţii campusului.
Pavilionul de 14 metri lungime, 6 metri lăţime şi 5 metri înălţime a fost realizat din peste 2 300 de piese din aluminiu, fiecare piesă fiind compusă din două straturi de metal de 3 milimetri grosime.

Pentru asamblarea lor s-au folosit aproximativ 60 000 de prinderi. Zephyr are la bază conceptul de asamblare progresivă, iar fiecare parte a pavilionului este un element cu formă unică, generat computaţional. Asamblat asemenea unui puzzle, piesă după piesă, pavilionul nu necesită o structură internă secundară şi nici montarea vreunui cofraj sau a vreunui alt element ajutător.

Ca multe alte proiecte pe care studioul le-a dezvoltat în ultimii 15 ani, Zephyr este expresia unui repertoriu de tipologii structurale în care se încearcă optimizarea formei şi a grosimii materialului astfel încât pliurile subtile şi părţile curbe ale suprafeţei de aluminiu să fie totodată şi elementele care conferă rigiditatea structurală necesară.

 

Air Mountain. Un munte din membrană transparentă

Proiect şi foto: Aether Architects

„Este oare posibil ca o construcţie statică să reprezinte o relaţie dinamică?”, întreabă Aether Architects. Răspunsul lor ia forma Muntelui de aer, un pavilion multifuncţional temporar, creat pentru un festival din Shenzhen, în China. Spaţiile interioare ale pavilionului, separate de exterior printr-o dublă membrană transparentă, din plastic, pot găzdui concerte, piese de teatru, întâlniri sau workshop-uri, în timp ce exteriorul este loc de plimbare şi de relaxare. Stratul de aer dintre cele două membrane conferă rigiditate structurii şi este, în acelaşi timp, şi element izolator termic şi fonic.

„Arhitectura nu este un volum solid cu o funcţiune unică, şi nici un obiect static ce oferă o viziune statică; este o sinteză bazată pe o combinaţie de multielemente şi multifuncţiuni”, adaugă arhitecţii. Pavilionul Air Mountain este, aşadar, o fuziune între arhitectură şi împrejurimi, între funcţiunile pe care le include şi interacţiunile pe care le generează, între natură şi elementele create de om, şi nu o prezenţă fizică individuală, izolată.

 

Articol publicat în igloo #203 / august-septembrie 2021 / New Tech / rubrica City Plus