Pavilioanele sunt legate între ele de alei ce se pierd în pădure și se lățesc în anumite zone, decupând suprafețe mai mari, prelungiri fine ale spațiilor interioare. Un fir de apă șerpuitor, cu drenaj natural, însoțește de asemenea clădirile, creând din loc în loc ochiuri de apă și oferind spații de trecere prin poduri metalice. Texturile diferite ale aleilor sunt efectul dozajelor diferite ale acelorași materiale: pământ, pietriș și nisip. Locurile de parcare sunt și ele ascunse în meandrele drumului, printre diverse pâlcuri de copaci plantați. De altfel, proiectul peisajer îmbină speciile plantate cu natura spontană, o asociere care a dat roade la foarte scurt timp de la plantare. În ansamblu, se poate spune că intervențiile din proiect produc un efect spectaculos tocmai prin firescul și delicatețea lor.