Planimetria lui Iki pornește de la ideea „gospodăriei cu ocol” și se compune din trei corpuri cu dimensiuni și proporții diferite, conectate la nivelul subsolului. Ele formează în jurul fațadelor interioare o curte intimă, protejată, un gest care apropie noua intervenție de tipologia constructivă tradițională specifică zonei. Continuând principiile tradiționale, casa se compune dintr-un registru tectonic, la bază, și unul ușor, din lemn, pe nivelurile superioare. Astfel, un subsol-parter generos conectează funcțiunile de noapte cu zonele utilitare, în timp ce spațiul comun din parter se bucură de vitraje ample, orientate cu vederi privilegiate către peisajul fermecător. Tâmplăria de lemn cu ancadramente și ochiuri egale creează tablouri statice către exterior, în timp de obloanele fixe permit ventilarea spațiilor interioare.