Revenind la ideea de habitat ca „refugiu spiritual” și la fluiditatea spațiilor, remarcăm cum legătura cu natura și fuziunea firească, discretă dintre exterior și interior definesc întregul proiect de regândire a vilei. Noua configurație privilegiază lumina naturală, ce învăluie casa atât prin pereții de închidere – în mare parte vitrați, cu ferestre înalte confecționate local din lemn de teck și inspirate din designul locuințelor japoneze –, cât și prin câteva surse de lumină zenitală plasate în bucătărie, în băi sau prin luminatorul ascuns din camera de mijloc, care nu mai avea perete exterior. Spațiile sunt în general deschise, primitoare, transparente, fin delimitate și în permanentă comunicare cu mediul înconjurător (plante, cer, pământ), în timp ce cele trei dormitoare beneficiază de intimitate, fiind retrase către partea din spate a casei, respectiv a terenului.