Tihamér Török și circuitele nevăzute ale graphic designului

Tihamér Török trăiește la Cluj și, dacă n-ar fi devenit ilustrator, probabil că ar fi putut la fel de bine ajunge matematician sau inventator. Ilustraţiile și colajele lui sunt imediat recognoscibile: linii și forme esenţializate, contraste cromatice tari, ce descompun și recompun lumea după o viziune aproape matematică, fără a-i lipsi însă elementul ludic. Inspirat de abstracţionismul din pictura începutului de secol XX, dar și fascinat de imaginarul noilor tehnologii, Tihamér Török creează un limbaj vizual modular autosuficient, perfect coerent în felul în care se poate reasambla la infinit.

Cum ai ajuns la limbajul acesta grafic inconfundabil – ludic-minimalist, „retro-futurist”?

Pentru mine, este ca un dialog între realism și abstract, care lasă o amprentă vizuală. Putem numi și dialog între fotografie documentară și artă decorativă. Descompunerea realităţii capturate prin aparatul de fotografiat în obiecte separate sau entităţi mici și rearanjarea lor într-un spaţiu virtual decorativ creează un mediu abstractizat, definitoriu pentru lucrările mele.

Ce teme te preocupă?

De ceva vreme urmăresc structura orașelor și estetica clădirilor pe unde trec, ce trăsături are o zonă anume și cum a fost ea folosită pentru comunitate; mă interesează dacă direcţia de dezvoltare poartă amprenta unei ideologii îmbibate în beton sau este ceva mai degrabă organic, anarhic. Modul în care fiecare dintre noi se raportează la spaţiul public este diferit. Avem alte scopuri, alte așteptări și gusturi. Este interesant să vezi cum funcţionează urbanistica din idealismul socialist la momentul actual, când necesităţile și stilul de viaţă au luat o cu totul altă traiectorie. Totodată, structura de azi (ca să nu spun „urbanism”) este haotică, ne permite să ne exprimăm personalitatea prin „mândrie și beton”. Aceste două paradigme sunt de multe ori despărţite numai de o stradă, așa că mă bucur să pot înregistra cumva acest contrast al gusturilor și ideologiilor.

Am văzut că ai realizat multe afișe de teatru. Cum funcţionează acolo raportul creativ dintre temă și ilustraţie/reprezentare?

Sunt mai multe tipuri de abordări, eu am lucrat mai mult cu teatrul clasic, în care regizorul vine cu o temă concretă pe care ar dori să o transpună pe scenă. Aici rolurile sunt clar definite, comparativ cu formaţiunile de teatru contemporane unde colaborarea este deschisă între participanţi, și atunci de multe ori rolurile se dizolvă. Afișele pornesc de la o discuţie cu regizorul despre spectacol, iar scenaristul lucrează la aspectul estetic care poate fi relevant pentru afiș, dar nu neapărat. Stau la repetiţii, îmi place cum se formează în faţa ochilor mei spectacolul, mă inspiră acest lucru. Așa apar primele schiţe, pe care le discut cu regizorul pentru a stabili direcţia conceptuală, după care încerc să transpun totul în limbajul estetic pe care-l găsesc cel mai potrivit.

Ce tehnici folosești și cu ce alte formule ţi-ar plăcea să experimentezi? Desenezi doar digital?

Lucrurile încep pe hârtie cu creionul, simplu, negru pe alb. Focusul e pe concept, nu vreau să fiu distras de alte instrumente. Este și o parte practică, fiind de multe ori pe drum, nu trebuie să am cu mine un întreg arsenal de creioane, markere și pensule. Colorez digital, descompun și recompun. Las să treacă prin „blenderul” computerului controlat de mine. Vreau să fie perfect geometric. De ceva timp fotografiez pe film, din nou. Îmi place de data asta tocmai imperfecţiunea filmului și textura lui. O folosesc ca punct de pornire pentru colajele la care lucrez. Obiectele, personajele care sunt relevante grafic sau conceptual ajung în compoziţie, unde sunt alterate cu elemente vizuale geometrice decorative. Pot să spun că este o reîntoarcere la tehnicile clasice după o perioadă aproape numai digitală. Un fel de „slow down” pentru a rumega și reinterpreta. Folosesc și tehnicile de multiplicare analoge, cum ar fi linogravura, pentru a transpune imagini lustruite pe calculator la perfecţiunea geometrică. Este un fel de inversare a rolurilor, imaginea digitală transpusă într-o tehnică care are limitele ei în a reda acest nivel de detaliu.

Ce artiști te inspiră și te influenţează?

Pe partea decorativă și geometrică mă inspiră munca lui Victor Vasarely, iar pentru aspectul abstractizat, cred că Pablo Picasso și Kazimir Malevich sunt cele mai proeminente figuri pentru mine.

La ce lucrezi acum și ce planuri ai?

Experimentez cu o tehnică de multiplicare/imprimare care se folosește în industria electronică, transpunând grafica mea pe acest tip de suport. Văd o similaritate între stilul grafic ales și aspectul vizual al acestor circuite electrice, care au o funcţionalitate contrară celor transpuse de mine. Pe de altă parte, pregătesc ilustraţii pentru un tech-blog care abordează teme din domeniul securităţii și al datelor confidenţiale.

Interviu apărut în Banchiza Urbană 14

Ilustrația de pe copertă este realizată de Tihamér Török

Banchiza Urbană #14/ toamna 2019
Banchiza Urbană #14/ toamna 2019