Toate grădinile lumii. Garden Futures la Vitra Design Museum
TEXT: Diana Badea FOTO: courtesy of Vitra Design Museum
Grădinile reflectă identități, vise, viziuni. O grădină rămâne, înainte de toate, un construct simbolic, localizat în cele mai profunde straturi arheologice ale utopiei occidentale. Considerată o „a doua natură”, grădina este rezultatul efortului umanității de a proiecta un loc ideal în natură – una nouă, îmblânzită, muzeală, desăvârșită.
De la mitul grădinii ca eden în viziunea iudeo-creștină – ca imagine a armoniei, dar și a pierderii și a nostalgiei perpetue –, la ideea grădinii planetare a lui Gilles Clément, o formă de urbanism biosferic pentru care nu purtăm vină, ci responsabilitate colectivă, „fiecare grădină, indiferent cât de mare sau mică, a fost întotdeauna un loc unde viitorul a fost imaginat și creat”, afirmă Viviane Stappmanns, Marten Kuijpers și Maria Heinrich, curatorii expoziției Garden Futures. Designing with Nature, organizată de Vitra Design Museum, Nieuwe Instituut și Wüstenrot Foundation.
Expoziția – care a putut fi vizitată până în 3 octombrie 2023 la Vitra Design Museum, în Weil am Rhein, Germania – are o arhitectură semnată de studioul italian de design Formafantasma, combinând magistral arhitectura peisagistică, designul, arta, dar și exemple din cotidianitate. Este, în același timp, o explorare a istoriei grădinilor și a ideilor în patru capitole, fiecare parte adresând o întrebare esențială legată de istoria și viitorul grădinilor moderne.
Part I. Grădina deliciilor. Despre natură și utopie
Grădina ca speranță și promisiune, diligență și exercițiu moral, dar și ca loc al supraviețuirii, hranei și loisir-ului contemporan. Scriitoarea Nadine Olonetzky afirmă că „o grădină este grădină pentru că este protejată de sălbăticie printr-un gard”. În cartea History of the Modern Taste in Gardening (1780), Horace Walpole scrie că William Kent „a fost primul care a sărit gardul și a arătat că întreaga natură este o grădină”. Prima parte a expoziției ilustrează lucrări ale artiștilor și arhitecților Georg Gerster, Gabriel Guevrekian, Alvar Aalto, Thomas Church, Vita Sackville-West, Luis Barragán ș.a., asamblate într-o instalație media de impact, în care grădina ca spațiu idealizat, cu semnificațiile sale simbolice, filosofice și religioase, coabitează cu imediatețea și funcția practică a acesteia.
Part II. Politicile grădinii. Despre exotic și nativ
Orice grădină poartă semnele intereselor politice și economice, ale formării sociale sau ale sistemelor culturale. A doua parte a expoziției ne arată rădăcinile coloniale ale grădinilor europene: terrariumul inventat în sec. 19, cunoscut sub numele de „cazul wardian”, prin care s-au putut transporta specii botanice rare, monumentale, „exotice”, răspândirea unor plante invazive, monopolul pe ceai, cauciuc, cacao sau cafea – o recoltă colonială uriașă.
Part III. Lumea ca o grădină
A treia parte a expoziției introduce nouă arhitecți-grădinari ai secolului 20 și 21, printre care arhitectul peisagist brazilian Roberto Burle Marx, artistul și cineastul Derek Jarman, autoarea-grădinar Jamaica Kincaid sau arhitectul peisagist malaysian Ng Sek San, ale căror lucrări și idei, articulate la interfața dintre artele vizuale, arhitectură și design, încearcă să răspundă la întrebări precum: Cine are dreptul să dețină o grădină, care este sensul unei grădini, cum pot fi integrate grădinile în ecosistemul urban?
Part IV. O grădină a ideilor. Cum ar trebui deci să grădinărim?
Ultima parte a expoziției chestionează viitorul. Criză climatică, biodiversitate în pericol, extincție în masă, injustiție socială, un Pământ din ce în ce mai ostil și mai nelocuibil. Grădina, în acest sens, propune un exercițiu de reimaginație: un loc al rezilienței ecologice, al regenerării și al învățării etice. O formă de ecologie umanistă în termenii lui Clément, opusă celei radicale care vede o soluție în dispariția omului, căci „cine ar mai fi acolo să poată aprecia ecologia radicală dacă omul ar dispărea de pe planetă?”.