Uimitoarea biserică din Densuș

29 martie 2023

Uimitoarea biserică din Densuș

PROIECT RESTAURARE ȘI REABILITARE: ABRAL ART PRODUCT TEXT: Cristian Brăcăcescu FOTO: Șerban Bonciocat, Liviu Benea

Asemenea unui sportiv medaliat la toate probele unei competiții, lăcașul din Densuș, evaluat după felurite criterii, cumulează punctaje maxime: este unul dintre cele mai vechi monumente care și-au păstrat substanța și destinația; sistemul constructiv și inserția de vestigii antice au valoare de unicat; în ciuda suprafeței reduse, proporțiile și dezvoltarea pe verticală îi conferă monumentalitate. Haloul de incertitudine din jurul datării și al ctitorilor exercită o atracție suplimentară și irepresibilă.

În lipsa unor dovezi categorice, asupra datei de construire s-au emis multe ipoteze, judicioase sau fanteziste, alimentate printre alte motive, și de faptul că nu s-au găsit monumente similare, cu care să poată fi asociat cronologic. Voi îndrăzni să mai adaug o verigă șiragului de ipoteze, în lumina unei descoperiri arheologice relativ recente. În 2011, dr. arhg. Daniela Marcu Istrate a cercetat și prezentat cu deosebită acribie fundația unei biserici descoperite la Alba-Iulia, în fața catedralei romano-catolice.

Examinarea planului reconstituit atestă un sistem constructiv similar cu cel de la Densuș: spațiile dintre stâlpi (a) sunt mai mici decât cele dintre stâlpi și pereți (b, c și d); robuști, aglomerați în centrul navei și plasați la distanțe inegale față de ziduri, stâlpii erau destinați mai degrabă preluării unei încărcări verticale — specifică turlei — decât împingerilor laterale produse de o cupolă sau de un sistem bazilical.

Construită pe la jumătatea sec. al X-lea, biserica de rit bizantin din Alba-Iulia a fost demolată după circa un secol și înlocuită cu prima fază a catedralei Sfântul Mihail. Acesta e intervalul în care a funcționat ca prim lăcaș al celui mai însemnat oraș din zonă și ca posibil model de urmat. Compatibilă cu toate informațiile certe de care dispunem, construirea bisericii din Densuș în interiorul acestei perioade constituie o ipoteză plauzibilă. Doar dacă nu cumva un al treilea edificiu similar — care nu s-a păstrat — să fi fost prototipul celor două biserici înrudite.

La Densuș, aspectul cel mai frapant este folosirea abundentă, ingenioasă și cu detașare stilistică a elementelor litice extrase din ruinele capitalei romane Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Stâlpii din naos sunt compuși din câte două altare votive — piedestal și coloană. La intrare, sub icoana de hram, o piatră tombală e folosită ca buiandrug. Patru secțiuni de canal, circulare, luminează bolțile naosului. Lespezi funerare și blocuri de piatră fasonată dau consistență și grandoare paramentului. Capitelul de pe un colț al turlei și cei doi lei tolăniți pe acoperișul absidei au fost aleși pentru calitățile lor estetice. Tot rol decorativ au și coloanele adosate drept contraforți, dar care nu fac corp comun cu zidăria

Ridicat foarte probabil ca paraclis al unei curți cneziale, edificiul a fost ulterior extins, pentru a servi ca biserică parohială. I s-a adăugat mai întâi o galerie pe latura de sud, apoi a fost prelungit spre vest cu un pronaos. Ambele anexe au fost restaurate în stare de ruină, pentru a lăsa libere fațadele originare. Fresca a fost executată (sau poate refăcută ?) în anul 1443, de trei meșteri zugravi cu formații și priceperi diferite. Starostele lor și-a înscris numele, în slavonă, sub fereastra de sud a absidei: A pictat Ștefan… E autorul scenelor din altar (Maica Domnului Platytera, pruncul Isus, sfinți arhierei şi diaconi) și al primelor două registre din naos (sfinți taumaturgi, sfinți militari, martiri și mucenițe).

Pe stâlpii naosului, cu o simplitate și forță de expresie proprii artei naive, sunt înfățișați: o imagine alegorică a Sfintei Treimi, Sfânta Marina, martelând diavolul; Sfântul Bartolomeu, cel jupuit de viu, cu pielea ecorșată pusă pe umăr. Tâmpla de lemn, zugrăvită în 1789 de popa Simeon din Pitești (iscălit românește, cu litere chirilice), înlocuiește un iconostas mai vechi, cu numai două uși, fapt atestat de masa altarului, plasată lateral față de axul absidei.

Pe lângă acumulările inerente de praf și de fum, în zonele afectate de igrasie se formaseră pelicule de săruri minerale. Toate aceste depuneri ce obturau fresca au fost eliminate prin metode mecanice și chimice. Consolidarea pigmenților pe suportul de tencuială și a tencuielii pe zidărie au constituit operații delicate și în același timp dificile.

Campanii de restaurare s-au făcut în repetate rânduri, după ce biserica din Densuș a fost înregistrată în 1870 ca monument istoric. La anul 1890, arhitectul Möller István, adept al restaurării stilistice promovate de Viollet-le-Duc, a modificat acoperișul turlei, care se termina la nivelul pinioanelor triunghiulare, adăugându-i un coif piramidal, ca la bisericile din Sântămărie-Orlea și Strei. În perioada 1960-1962, Direcția Monumentelor Istorice a consolidat bolţile și zidurile ruinate, a refăcut pardoselile și a înlocuit cu lespezi învelitoarea din țigle. Lucrările au fost dirijate de arh. Eugen Chefneux.

După numai patru decenii, degradări alarmante au impus o nouă intervenție, inițiată în 1999 prin cercetari arheologice și de istoria artei, analize fizice, chimice şi biologice, determinări termografice și hidrologice. Pentru stoparea proceselor nocive s-au realizat o rigolă și un dren pe laturile de nord și de vest, iar biserica a fost protejată printr-o construcție provizorie.

Ca lucrări de consolidare s-au făcut subzidiri la ruina pronaosului, țeseri de zidărie și injectări cu mortar. Reparațiile, rostuirile și tencuielile făcute cu ciment au fost înlocuite cu materiale adecvate zidăriei vechi, cu indice de elasticitate ridicat și permeabile la vapori. Piatra expusă intemperiilor, și mai ales lespezile acoperișului, a fost curățată prin spălare, periere și biocidare și apoi impregnată cu o peliculă transparentă. Coama zidurilor păstrate ca ruină a fost protejată cu o șapă armată cu fibră de sticlă. Pavimentul interior și trotuarele au fost refăcute, cu dalaj și cu piatră de râu. Rigolele aleilor și sistematizarea verticală a curții au completat sistemul de scurgere a apelor meteorice.

Unii cititori ar putea obiecta că acest inventar de studii, analize și lucrări este excesiv și prea puțin interesant; dar numai așa se pot aprecia pe deplin volumul, complexitatea și meticulozitatea lucrărilor efectuate la Densuș, calități confirmate prin diplomele și premiile acordate de Ministerul Culturii, Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Institutul Național al Patrimoniului.

PROIECT: Lucrări de consolidare, conservare și restaurare la biserica „Sfântul Nicolae”; ADRESĂ: sat Densuș nr. 23, jud. Hunedoara; ARHITECTURĂ: ABRAL ART PRODUCT: șef proiect arh. Aurel Ioan Botez, t.arh. Dumitru Bucur, arh. Andreea Vasilca; STRUCTURĂ: dr. ing. Laurenţiu Spoială; INSTALAȚII: ing. Florin Bălan, ing. Constantin Bălan; Drenuri: ing. Ioan Mareş; STUDII TOPO-GEO-HIDRO: ing. Ion Vlădeanu, ing. Emil Alexandru Botez, geolog Mihai Ghibirdic; ANALIZE FIZICE, CHIMICE, BIOLOGICE: Emilia Iancu, chim. Magdalena Banu, ing. Anca Constantinescu, Ecaterina Şerban; ARHEOLOGIE: dr. Adrian Andrei Rusu; ISTORIA ARTEI ȘI ARHITECTURII: dr. Suzana Heitel-Moré; RESTAURARE PICTURĂ: ELSE DESIGN: dr. Sergiu Silviu Petrescu

Articol publicat în igloo #210 / rural-actual / octombrie – noiembrie 2022

Tag-uri:

Uimitoarea biserică din Densuș

Tag-uri:

NE GĂSEȘTI ȘI AICI