Va transforma pandemia Covid-19 habitatul nostru urban?

Ciuma bubonică de la mijlocul secolului al XIV-lea a ajuns în Europa dinspre Asia, prin intermediul navelor rutelor de comerţ, pătrunzând prin portul Messina din Italia şi ajungând rapid la o extindere multi-continentală. Declinul demografic provocat în Europa a adus schimbări majore prin recesiunea agriculturii cauzată de exodul populației rurale către urban, ciuma bubonică contribuind la declinul feudalismului medieval şi apariția Renașterii.

Operele unor autori ca Charles Dickens sau Gustave Doréau au rămas mărturie despre locuirea mizeră în mahalalele Londrei și Parisului. Treptat, s-a implementat un nou concept axat pe principiile igieniste, concretizat într-un nou model de oraş care a predominat începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Congestia urbană şi condițiile precare în care trăia marea parte a populației au declanșat rapid reconfigurarea centrelor urbane și planificarea zonelor de extindere, absolut necesare.

Urbanismul modern și orașul contemporan

Principiile noului urbanism, în care sănătatea locuitorilor devine primordială, preferă arterele de circulaţie largi celor labirintice și înguste, reamintind moda bulevardelor cu vegetație și a parcurilor publice, odată cu apariția piețelor și reglementarea comerțului, datorită zonificării funcționale a centrului urban față de zona industrială etc.

Urbanismul modern se bazează pe această schimbare impusă de impactul epidemiilor din secolul al XIX-lea asupra sănătății publice. Legislația în urbanism, așa cum o cunoaștem astăzi, este rezultatul direct al acestor circumstanțe, impunând reglementări privind suprafețele minime, ventilația și iluminarea naturală, raportarea construitului la trama stradală existentă și a rețelelor de infrastructură, zonificarea orașului prin segregarea ariei industriale poluante față de zona rezidențială etc.

În ce manieră va fi influențat noul model de configurare urbană? 

Până la începutul anului 2020, am trăit cu convingerea că acest model de locuire urbană ne-ar proteja de aspectele negative deja cunoscute. Însă existau deja indicii că acest oraș, cu o structură de ideologie urbană conturată în secolul al XIX-lea, inserând în structura sa clădiri din secolul XX, nu va mai fi capabil să ofere un răspuns satisfăcător condiționărilor impuse de secolul XXI. Dacă, în trecut, calitatea proastă a apei afecta sănătatea populației, astăzi calitatea aerului este cea care provoacă boli respiratorii endemice. Poluarea aerului şi consumul excesiv al energiei și resurselor duc la necesitatea unei schimbări bruște a modelului urban, aflat într-o stare de risc.

 

În această situație dramatică, datorită dimensiunii și rapidității de succedare a evenimentelor, ne punem problema: suntem la porțile unei schimbări în cadrul paradigmei urbane? Poate că este devreme, dar încercăm să imaginăm un scenariu care ghidează modificări intuitive, către un alt profil al viitoarelor așezări umane, cu impact asupra modelului arhitectural-urban și teritorial.

Asia preia poziția de lider: globalitate versus autosuficiență locală

În situația epidemiologică actuală, este posibil ca America de Nord și Europa să iasă slăbite din această criză, atunci când ea va fi depășită, în timp ce Asia, care se confruntă cu o forță exponențială de câteva zeci de ani, pare să devină lider. Primul lucru de avut în vedere este puterea sa demografică, prin aproape două treimi din populația lumii, situație care se va accentua în raport cu standardele Europei și Americii de Nord, cu o populație îmbătrânită. Pe de altă parte, Asia a devenit „marea fabrică” a planetei. China este unul dintre liderii principali de cercetare, India aflându-se deja și ea în topul primelor cinci țări în lume.

Privind acest nou scenariu de distribuție globală a rolurilor și după ultimele dezamăgiri privind furnizarea de produse de bază, care în această pandemie au fost evidente în sfera sanitară, este clar că globalizarea și amplasarea off-shore a centrelor de cercetare și producție de importanță strategică vor trebui regândite. Ar trebui să regândim fenomenul globalizării, odată cu înțelegerea raporturilor în cadrul acestui proces? Având în vedere că orașele au un consum energetic până la 70% din cel global, se impune o reducere convingătoare a acestuia, printr-un plan strategic de minimizare a dependenței energetice față de terți, prin utilizarea propriilor resurse şi a celor regenerabile.

Organizare teritorială: concentrare urbană versus depopulare rurală

Tendința contemporană a populației mondiale este migrarea permanentă dinspre rural către orașe. Acest proces de de-ruralizare are consecinţe în creșterea urbană concentrată. Percepția că pandemia atacă orașele mari conduce la revizuirea ideilor de descentralizare a acestora, care au constituit deja subiectul unor teorii remarcabile la finele secolului al XIX-lea, fiind o oportunitate de a reorganiza teritoriul, prin distribuția echilibrată a nucleelor intermediare puternice; asigurarea unei infrastructuri și a dotărilor sociale adecvate și planificarea activităților antreprenoriale și industriale, cu oportunități în centrele urbane mici, ca parte dintr-un acord transfrontalier strategic.

Fluxuri: mai puțini kilometri de drumuri și mai multe autostrăzi telematice

S-au spus multe despre cum ne-ar putea schimba viața remote-working-ul. În această criză, acesta a devenit o realitate pentru toate activitățile compatibile cu munca on-line. Implementarea unui sistem mixt în care lucrătorii să lucreze sistematic două sau trei zile săptămânal, de acasă, va duce la beneficii mari, economisind între 20% și 60% din deplasările zilnice, cu reducerea emisiilor nocive și a timpului stresant.

Sfera locuirii: necesități noi – spații noi

În sfera locuirii, transformarea forțată din această perioadă a impus ca majoritatea populației să-și desfăşoare activitatea acasă, prin mediul on-line. Dacă lavoarul şi baia au fost considerate esențiale în noul spirit igienist al locuinței din prima jumătate a secolului XX, modelul locuinței actuale, destinate societății care, în numele bunăstării consumeriste, acumulează tot mai multe haine, cărți etc., a acceptat ca standard includerea dressing-urilor și a garajului în cadrul locuinței. Acum devin prioritare spațiile de lucru în cadrul locuinței necesare locului de muncă de acasă.

***

Într-un moment perceput ca fiind de cotitură în actuala criză, există încă multe întrebări deschise care vor necesita noi „structuri de management” pentru a coordona schimbările necesare deja intuite. Vor fi aceste structuri la nivel global, național, regional sau local?

Într-un moment în care Uniunea Europeană își demonstrează incapacitatea și fragilitatea, ne vom întoarce
într-o lume unipolară, de această dată cu China în rol de lider sau, poate, cu Statele Unite? Ori se va configura, mai degrabă, o multipolaritate?

Pare clar că va trebui să găsim noi forme de guvernare globală, transnațională sau transregională, dincolo de interesele, în special economice, ale capitalismului târziu, care, într-un echilibru global-local, se confruntă cu probleme de energie, apă, sănătate, alimente, resurse etc. care influențează umanitatea. Acțiunile paliative ale gesturilor inteligente, verzi sau durabile sunt insuficiente, redefinirea modelului de așezare urbană fiind imperativă, cu acțiuni curative care să abordeze originea si cauzele problemei.

Criza, atât de dureroasă, trebuie să constituie o oportunitate spre a ne îmbunătăți sistemele de coexistență și impactul societății noastre asupra planetei.

***

Rosa Cervera este doctor în arhitectură de la Escuela Técnica Superior de Arhitectură de Madrid; profesor la Universitatea din Alcalá; director al Școlii de Master din cadrul Universității din Alcala – MUPAAC – Master Universitario Avanzado en Arquitectura y Ciudad; profesor la două programe de master la Universitatea Catolică Boliviană – Santa Cruz (Bolivia); autor al diferitelor scrieri și cărți despre arhitectură: „Space and Time in Architectural Composition” (2018), „Recycling Mumbai. Renovarea cartierelor din Mumbai” (2012), „Arquitectura y Biónica” (2011) și „Madrid, Ciudad Reciclada” (2011).