Vechi maeștri, vremuri noi: 7 expoziții internaționale de neratat în 2020
Edward Hopper
Beyeler Foundation | Basel | 26 ianuarie – 17 mai
Pe Hopper îl știm mai ales pentru scenele urbane și figuri absent-însingurate. Expoziția de la Beyeler Foundation se concentrează însă asupra peisajelor sale rurale, de o însingurare poate că mai caldă. Hopper a trăit în New York, dar făcea deseori excursii în natură, iar aproape toate verile dintre anii ’30 și ’50 și le-a petrecut la Cape Cod, pe coasta Atlanticului, un spațiu extrem de prezent așadar în tablourile sale. Nu mai puțin așteptat este și filmul 3D realizat de Wim Wenders special pentru expoziție, Două sau trei lucruri pe care le știu despre Hopper.
Edward Hopper, Cottages at North Truro (1938)
§
Monet
Muzeul Barberini | Potsdam | 29 februarie – 1 iunie
Expoziția Monet. Locuri urmărește evoluția stilistică și tematică a pictorului, de la lucrări timpurii la cele din ultima parte a vieții, inspirate de grădina sa de la Giverny. Dintre cele 110 de tablouri selectate, unele aparțin unor colecții private, fiind altfel inaccesibile publicului. În plus, ce frumos e primăvara prin grădinile și castelele Potsdamului!
Claude Monet, Câmp cu maci (1890)
§
Artemisia Gentileschi
National Gallery | Londra | 4 aprilie – 26 iulie
O prezență singulară la vremea ei, Artemisia Gentileschi (1593-1654) este prima femeie admisă în exclusivista Academie de Arte din Florența, recunoscută pentru inventivitatea picturii sale în ceea ce privește temele mitologice, alegoriile și autoportretele. S-a format în atelierul tatălui ei, Orazio Gentileschi, ca apoi să se impună ca artistă de succes în Florența și la Napoli, unde și-a petrecut ultimii 25 de ani din viață. Aceasta este prima expoziție din Anglia dedicată artistei, iar tablourile expuse (dintre care multe adunate din colecții risipite în toată lumea) sunt aproape necunoscute publicului larg.
Artemisia Gentileschi, Maria Magdalena în extaz
§
De la Donatello la Michelangelo
Luvru | Paris | 6 mai – 17 august
Luvru, în colaborare cu muzeul Castello Sforzesco din Milano, pregătește o amplă expoziție de sculptură dedicată maeștrilor italieni renascentiști, de la Donatello la Michelangelo. Intitulată „Trup și suflet”, expoziția explorează mai cu seamă reprezentarea emoțiilor umane prin mișcările și contorsiunile intense ale corpului, transformări pe care sculptura le redă poate mai emoționant decât oricare altă artă.
Michelangelo, David (1504). Fotografie J. B. Philpot, cca. 1865-1873
§
Yayoi Kusama
Gropius Bau | Berlin | 4 septembrie – 17 ianuarie 2021
Gropius Bau pregătește o generoasă retrospectivă Yayoi Kusama, una dintre cele mai importante artiste japoneze contemporane, recognoscibilă după tiparele repetitive, motivele floral-geometrice și iluziile optice pe care le folosește în instalații spectaculoase, supradimensionate. Întâlnirea cu universul ei reconfigurează de fiecare dată raportul privitorului cu spațiul. Expoziția se va desfășura pe aproximativ 3000 mp și va cuprinde momentele-cheie ale evoluției sale artistice, din anii ’50 până azi, inclusiv o nouă versiune a celebrei instalații Infinity Mirrored Room.
Yayoi Kusama, With All My Love for the Tulips, I Pray Forever (Gropius Bau, Berlin, 2019); Foto: Iuliana Dumitru
§
Marina Abramović
Royal Academy of Arts | Londra | 26 septembrie – 8 decembrie
Un performance cu Marina Abramović nu se uită ușor. Iar câteva astfel de momente ale artistei au împins granițele artei contemporane și au transformat relația dintre privitor și artist într-o experiență corporală adesea tulburătoare. Despre noua expoziție, intitulată After Life, nu se știe încă nimic concret. Cert e că artista va fi prezentă, iar câteva dintre lucrările expuse vor exploata tema trupului îmbătrânit și tranziția către moarte, utilizând materiale ce încorporează ideea de prezență și absență, de materialitate și imaterialitate.
Marina Abramović, The Artist is Present (MoMA, NY, 2010)
§
Magritte
Muzeul Thyssen-Bornemisza | Madrid | 27 octombrie – 28 februarie 2021
În 1950, Magritte vorbea despre o „mașinărie universală care să creeze picturi”, translatând astfel visarea suprarealistă într-o posibilă formulă de automatizare. Un gând pe care Muzeul Thyssen-Bornemisza din Madrid încearcă să-l recompună și să-l descompună într-o expoziție ce cuprinde 65 de lucrări ale artistului – tablouri, fotografii, filme –, selectate în funcție de câteva elemente tematice sugestive (silueta, masca, fereastra etc.). Rămâne de văzut în ce constă așadar „mașinăria” de iluzii Magritte.
René Magritte, La Durée poignardée (1938)