Victor Băluțiu încadrează fotografic lumea

Am ales ca primul portret fotografic al seriei „Arhitectura în obiectiv” pe care ediția #194 a revistei igloo o inaugurează să deschidă o fereastră. Pentru că fotografia lui Victor Băluțiu este o fereastră prin care privești lumea.

Arhitect, absolvent al Facultății de Arhitectură și Urbanism, Politehnica Timișoara, în 2016, Victor reușește la nici 30 de ani să ne surprindă cu seria “Frames”. O colecție de fotografii alb-negru, “Frames” este o colindare artistică prin orașele lumii. Din Palermo până în Timișoara, din Baia Mare până în Londra sau din Vama Veche până în Berlin, cu opriri în Lisabona, Florența și Barcelona, seria surprinde arhitectura din perspectiva vieții, fragmentând compoziția fotografică grație unui grid care delimitează fără a dilua contururile cadrului surprins. Când nu face fotografii, Victor este desenator la revista #TDB („Terapie de Basm”), co-fondator al Acronym Studio și activează ca arhitect în cadrul biroului timișorean D-Context Studio.

Când și în ce fel s-a născut pasiunea ta pentru fotografie?
Totul a început în liceu, când am făcut o vizită unor prieteni ce studiau fotografia la Timișoara. Așa am avut contact cu aparatură mai profi și cu ce însemna fotografia. A urmat apoi achiziționarea primului aparat. Pe atunci totul era cool: tutorialele sau review-urile le găseai în mare parte pe forumuri, cel mai rapid mod de a te deplasa era autostopul și nu era hype-ul asta cu Social Media.

Berlin 11Într-o eră în care toți am devenit mai mult sau mai puțin fotografi grație tehnologiei și smartphone-urilor, care este tehnica preferată: digital, analog, alb-negru etc.?
Nu știu dacă e vorba despre preferință sau obișnuință, dar în general am la mine aparatul cu un 50 mm și telefonul mobil. În funcție de ce vreau să transmit, oscilez între black & white sau color. În general, prefer digitalul (probabil din comoditate), dar recent am început să experimentez și fotografia pe film. Tot la preferințe aș adăuga obiectivele fixe (oricare ar fi ele), deoarece am impresia că folosirea unui obiectiv fix te face mult mai „atent” la compoziția unui cadru.

Susan Sontag spunea că „a fotografia înseamnă a-ți apropria subiectul fotografiat”. Care este relația ta cu arhitectura pe care o imortalizezi?
Pot zice că este o relație dinamică în care arhitectura devine cadrul suport și martor al vieții de zi cu zi, precum și subiect principal prin detaliile descoperite odată cu apropierea față de ea. Nu cred că arhitectura trebuie să ocupe doar rolul de subiect principal în fotografie fiindcă fără niște utilizatori arhitectura nu și-ar avea sensul.

Barcelona 04Se poate spune că există deja teme, motive predilecte în fotografia ta?
Da, când nu e vorba strict de a fotografia un proiect de arhitectură, „mișcarea” cred că e un element des întâlnit în fotografia mea.

Un (sau mai mulți) fotograf român și unul internațional care te inspiră?
Români – Vlad Eftenie, internaționali – Fan Ho și Jingna Zhang.

Care ar fi, în opinia ta, provocările/dificultățile demersului fotografic de arhitectură?
Modul de a surprinde evoluția unui proiect de arhitectură în timp și relația lui cu utilizatorii acestuia, precum și felul în care acesta relaționează cu vecinătățile.

Baia Mare 06Un oraș, o ipostază arhitecturală pe care ai dori să le surprinzi?

Tokio, Japonia – cred că e un oraș unde poți surprinde foarte multe: arhitectură, vechi, nou, urban, parcuri, fotografie de stradă și, nu în ultimul rând, imaginea pe care orașul acesta o oferă noaptea. Nu am fost niciodată, dar m-au impresionat foarte mult imaginile de noapte ale lui Liam Wong în publicația “TO:KY:OO”.

Ce anume face ca o fotografie să fie reușită, să transmită un mesaj/emoție și după, să zicem, 50 de ani?
Cred că surprinderea unor ipostaze care depășesc confortul vieții de zi cu zi dau fotografii recognoscibile în timp. În cazul acesta, nu cred că accentul cade atât de mult pe tehnica folosită, cât mai ales pe spiritul de observație al fotografului.

Unde îți putem vedea fotografiile în viitorul apropiat?
Deocamdată doar pe www.vic-b.com.

Interviu publicat în igloo #194_Efemer-Permanent