fbpx

 
17 mai 2023

A Marble Travelogue. O conversație cu regizorul Sean Wang

INTERVIU: Anda Zota INVITAT: Sean Weng FOTO: courtesy of Sean Weng

În curând începe, la Iași, Romanian Creative Week, în cadrul căruia veți putea viziona o serie de proiecții de filme selectate de Moldova Film Festival. Cum ultimul număr al revistei, igloo 213, vorbește despre material, ne-am alăturat unei discuții amănunțite despre universul cinematic al regizorului Sean Wang și filmul său, A Marble Travelogue (selecționat pentru festival). În seara proiecției, Anda Zota și Sean Wang vor dezvălui, printr-un dialog antrenant, toate detaliile filmului, iar pentru cititorii igloo, publicăm în avans o conversație în scris între cei doi.

Anda Zota: Atât în filmul A Marble Travelogue, cât și în Lady of the Harbour, ai prezentat un univers al negoțului, al schimburilor: strânsele relații geopolitice dintre China și Grecia sunt un subiect central al universului tău cinematic. Cum ai devenit interesat în investigarea vizuală a conexiunilor dintre cele două culturi?

 

Sean Wang: Interesul meu pentru Grecia a început când tatăl meu a venit acolo să lucreze. Mai târziu, în timp ce l-am vizitat, întâmplător, am cunoscut niște imigranți locali greci și chinezi. Situația comunității chineze de acolo este destul de diferită de alte diaspore chineze pe care le-am observat în Europa, ceea ce mi-a trezit interesul de a descrie relația dintre cele două societăți la nivel personal, comunitar și geopolitic. În acest moment special de tranziție a istoriei, nișa specială pe care Grecia se poziționează, între China și UE, este cu adevărat reprezentativă și iconică pentru mine și mă inspiră să reflectez asupra spiritului timpului nostru.

AZ: De la carieră la producție la utilizatorul final – o odisee a unei piese de marmură care traversează continente, aducând în lumină consumul global provocat de piața domestică din China. Este o expunere rară a procesului de manufacturare, care pune în perspectivă aspirațiile clasei de mijloc chineze de a emula standarde europene.  Care este relația ta cu acest subiect?

 

SW: Totul a pornit atunci când am fost în vizită în Santorini. După ce am călătorit o perioadă și am cumpărat inevitabil din unele magazine de suveniruri, am început să mă regândesc la adevărul ascuns din spatele spectacolului turistic aglomerat din Grecia. Cu o cameră foto la mine, am documentat toate momentele importante de-a lungul lanțului de producție, iar rolul meu s-a transformat dintr-un consumator obișnuit în acest sistem gigantic de globalizare într-un observator care se angajează să portretizeze și să introspecteze întregul sistem panoramic.

AZ: Decadența lucrurilor deopotrivă vechi și noi, sculpturile neo-elenistice (un simbol al avuției în China) creează imagini seducătoare. De ce are lumea încă nevoie de decadență?

 

SW: Ceea ce am observat în muzeele din Europa este că, din punct de vedere istoric, există un interes puternic în înfățișarea relicvelor clasicismului cu un sentiment de nostalgie prin pictură, sculpturi și fotografie, care nu există în istoria chineză. Dar în China avem și o narațiune predominantă de exaltare a trecutului și de minimizare a prezentului prin poezii și romane. Simt că această fixare a decadenței întruchipează anxietatea oamenilor față de incertitudinea viitorului. Nu este doar o abordare estetică, ci și o împăcare pentru oameni într-o perioadă dificilă.

AZ: Filmul tău a fost descris ca având umor sec. Care este cheia de lectură din punctul tău de vedere: este o poveste foarte serioasă sau una plină de umor?

 

SW: Umorul acționează adesea cu un rol important și necesar în realizarea filmului meu. Ironia din spate vine în mod natural din personalitatea mea. Simt că schimbarea rapidă a Chinei din perioada copilăriei mele facilitează foarte mult, pentru mine, dezvoltarea unei sensibilități față de momentele absurde în viață. Dar râsul nu este, cu siguranță, scopul final al filmelor mele. Pur și simplu simt că este cel mai confortabil mod pentru mine de a discerne serios adevărul prin umor și sarcasm. Un lucru interesant este că dintre toate proiecțiile la care am participat personal, am auzit cele mai multe râsete în cinematograful din Köln, Germania. Sunt atât de mândru de mine că fac o întreagă cameră de germani să rezoneze cu umorul meu.

AZ: Ce îți dorești să descoperi în timpul vizitei în România?

 

SW: Încă nu am fost în România. Așa că sunt atât de recunoscător pentru invitația de a participa la Romanian Creative Week la Iași. Istoria și artele moderne ale Europei de Est sunt interesul meu principal. Aș dori să observ personal realitatea societății pe care am văzut-o prin ficțiuni, documentare și știri. Personal, arhitectura socialistă din România este cea care mă atrage cel mai mult.

 

Descoperiți potențialul estetic și funcțional al materialelor tradiționale sau inovatoare în arhitectură în igloo #213 / Material / aprilie-mai 2023

 

Tag-uri:
Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
 
Return to shop