Ceramica în rolul de mediator între trecut și contemporaneitate. Unitate de cazare pe strada São Sebastião, Braga, Portugalia

4 aprilie 2023

Ceramica în rolul de mediator între trecut și contemporaneitate. Unitate de cazare pe strada São Sebastião, Braga, Portugalia

ARHITECTURĂ: Tiago do Vale Arquitectos TEXT: Anca Rotar FOTO: João Morgado

Pe o stradă cu o istorie îndelungată din orașul Braga, din nordul Portugaliei, o clădire abandonată și căzută în ruină a fost reabilitată și transformată în unitate din cazare. În timp ce, către strada, clădirea se integrează în totalitate în țesutul existent, în spate, fațada reconstruită surprinde prin placarea cu ceramică – material prezent și în interior – ce conferă proiectului un aer energic și o doză de ludic și, în același timp, constituie o trimitere la istoria locului.

Strada São Sebastião are un statut deosebit în istoria orașului Braga, cu un traseu ce coincide cu cel al Decumanus Maximus din perioada ocupației romane (arteră ce străbătea o așezare urbană de la est la vest) și, prin urmare, ea constituie o arie sensibilă, cu importanță arheologică. Începând cu perioada Evului Mediu, orașul s-a dezvoltat către nord, iar zona străzii São Sebastião a căpătat un caracter rural, de aprovizionare. Mult mai târziu, în secolul 20, extinderea urbană a impus o transformare radicală a zonei, una marcată de tensiunile dintre nevoia de a proteja moștenirea istorică și exigențele unui stil de viață urban modern.

Din punct de vedere arhitectural, clădirea reabilitată reprezintă o sinteză a acestor perioade istorice și a schimbărilor prin care a trecut strada São Sebastião de-a lungul timpului. La momentul demarării proiectului, clădirea, ce face parte dintr-un front înșiruit, era o ruină. Numai fațada principală, la nivelul parterului și al primului etaj, supraviețuise într-o stare suficientă pentru a putea estima că structura a fost construită, cel mai probabil, spre sfârșitul secolului 18. Atât fațada, cât și calcanul, purtau urme care indicau o extindere a construcției cu un al doilea etaj, cu pereți din gips și o structură mai ambițioasă, acum pierdut.

Dat fiind bugetul redus, reabilitarea și reconversia clădirii au impus folosirea eficientă a spațiului limitat disponibil, ținând cont și de nevoia de a proteja specificul construcției și al contextului și, implicit, de reglementările asociate zonei protejate, care nu permit decât intervenții minimale. Soluția a venit sub forma unui proiect sistematizat, care a ajutat la maximizarea spațiului prin repetiția unor elemente modulare de mobilier ce integrează funcțiunile necesare pentru fiecare cameră.

Astfel, un lavoar ceramic generos deservește atât baia, cât și chicineta, și poate fi folosit și pentru spălatul rufelor, în completarea facilităților comune prevăzute la parter. Lavoarul este integrat într-o structură modulară care include și spațiul de depozitare cu oglindă de la intrare, zona de gătit, dressing-ul și un pat adițional, extensibil. Pe latura opusă este prevăzută o baie compactă, prin inserția căreia este definit spațiul holului de intrare. În unele camere, în zona ferestrei dinspre stradă, zidul vechi este lăsat expus, apărând ca decupat din materialitatea nouă și creând un joc captivant între albul neted al pereților și textura pietrei, marcată de trecerea timpului.

În cadrul clădirii, circulația pe verticală are loc prin intermediul unei scări vopsite în roșu aprins, iluminată natural printr-un luminator piramidal, soluție specifică pentru locuințele urbane din Portugalia. Casa scării este placată parțial cu ceramică.

Fațada principală cuprinde elementele originale care au putut fi salvate și, la nivelul superior, încearcă să recupereze amintirea prezenței volumului pierdut și, în același timp, integrează armonios structura recuperată în frontul stradal. În schimb, în spatele clădirii, volumul îngust – adăugat pentru a negocia aliniamentele și regimul de înălțime din zonă – reia, într-un mod suprinzător, motivul plăcilor ceramice din interior. Ceramica este prezentă, de asemenea, pe zidul care separă construcția de vecinătăți, delimitând, astfel, un culoar exterior. Opțiunea pentru acest material nu generează numai o tensiune dinamică între textura istorică și cea contemporană ci și, prin regularitatea plăcilor ceramice, trimite la construcțiile din vremea Imperiului Roman, noul volum apărând ca un mic turn, o destinație aparte în contextul străzii.

PROIECT: Saint Sebastian Lodging; AMPLASAMENT: Strada São Sebastião, Braga, Portugalia; SUPRAFAȚA LA SOL: 52 mp; SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ DESFĂȘURATĂ: 217 mp; ARHITECTURĂ: Tiago do Vale Arquitectos; ECHIPA: Tiago do Vale, with Maria João Araújo, Camille Martin, Priscilla Moreira, Florisa Novo Rodrigues, Teresa Vilar, Clementina Silva, Hugo Quintela, Adriana Gomes; STRUCTURĂ: SIPC L.da; CONSTRUCTOR: Edinfantas Construções L.da; FINALIZAT: 2020

Descoperiți potențialul estetic și funcțional al materialelor tradiționale sau inovatoare în arhitectură în igloo #213 / Material / aprilie-mai 2023

Tag-uri:

Ceramica în rolul de mediator între trecut și contemporaneitate. Unitate de cazare pe strada São Sebastião, Braga, Portugalia

Tag-uri:

NE GĂSEȘTI ȘI AICI