A.Z.: Cum se întrețes funcțiunile în cadrul proiectului? Cum se realizează trecerea graduală, sensibilă de la public la privat?

 

A.Ş.: Una dintre premisele esențiale ale masterplanului a fost de la bun început aceea de a nu separa și felia funcțional o suprafață atât de mare de teren, ci, din contră, de a încerca aducerea laolaltă, suprapunerea și țeserea unui număr cât mai mare de posibile funcțiuni, într-o alcătuire diversificată, însă omogenă. Principiile de la care s-a pornit au fost, în primul rând, un anumit tip de legătură cu orașul, o transparență, în special pe direcția ce leagă Calea Griviței de spațiile căilor ferate, așadar în profunzimea lotului, iar apoi distribuirea funcțiunilor într-o manieră care să nu despartă tranșant în zone funcționale cu caracter diferit. Desigur că zona adiacentă bulevardului trebuie să capete o orientare specifică, de aceea aici ar urma să se regăsească suprafețele principale de birouri și comerțul de talie mai mare, dar chiar și aici sunt căutate formule care să prilejuiască legăturile prin interiorul lotului, nu doar pe limita estică, Calea Griviței.

 

Mai departe, spre interior, funcțiunea rezidențială devine dominantă, atât volumetric, cât și din punctul de vedere al densității, însă sub forma unui amestec cu funcțiuni complementare, precum comerț la scară mică, gastronomie, food market, ateliere, cazare de tip hotelier, studiouri pentru studenți, facilități sportive, spații pentru evenimente și piețe volante, sau pentru activități educaționale și culturale (formale și informale), în același principiu de îmbinare organică. Natura funcțională diversă, ce include și spații flexibile pentru utilizări permanente și temporare, are ca scop și aducerea în permanență a unor diferite tipuri și grupuri de utilizatori în miezul dezvoltării.

 

 

A.Z.: Spațiul public pare să devină una dintre preocupările principale ale proiectului CityZen. Care a fost abordarea în ceea ce privește coagularea unei comunități? Cum va îmbunătăți calitatea vieții locuitorilor accesul la spații publice de calitate?

 

J.D.: Alături de Paola Viganò, am proiectat spații publice cu atmosfere și funcțiuni diferite. Menținerea vechii structuri a fabricii ne permite să avem piațete acoperite, ca și cum te-ai plimba printr-o pădure de stâlpi și grinzi – ceea ce creează o simbioză între vechi și nou, existent și contemporan. Ne străduim să urmărim criteriile descrise în cartea lui David Sim, „Soft City” – un must read pentru urbaniști și autorități locale. Primul criteriu considerat: pentru a face spațiul public cât mai interesant și a crea o comunitate diversă, e nevoie de un fond construit divers. Asta înseamnă construirea unor clădiri cu forme și înălțimi diferite. Cel de-al doilea criteriu este diversitatea tipologiilor spațiilor publice, pentru a atrage curiozitatea utilizatorilor și a induce un simț al orientării în spațiu. Cel de-al treilea criteriu se leagă de scară/proporții.

 

Spațiul public trebuie proporționat la scara umană – unul dintre principiile urbanismului modernist. O esplanadă amplă, deschisă, în care oamenii se simt pierduți nu ajută la conturarea unei comunități. Astfel, e mai coerent să construiești spații publice mai mici, interconectate și configurate pentru a deservi nevoilor utilizatorilor. Cel de-al patrulea criteriu se referă la ușurința parcurgerii pietonale: astfel, am propus spații accesibile, sporadic protejate de soare și ploaie, care creează totodată rute interesante de-a lungul cartierului. Ultimul criteriu este conceperea unui microclimat plăcut, cu vegetație abundentă. Dacă ții cont de toate aceste principii, spațiile configurate întăresc comunitatea.