De la Casa Oprea Soare la Hanu’ Berarilor – ipostaze

19 decembrie 2023

De la Casa Oprea Soare la Hanu’ Berarilor – ipostaze

ARHITECTURĂ: CO-OPERATIVA BIROU DE ARHITECTURĂ TEXT: Cristian Brăcăcescu FOTO: Arthur Țințu, Alex Ioniță

Fosta mahala a Târnovului, în care e situată casa Oprea Soare, e un cartier vechi, așezat, bogat în istorie și anecdotică urbană. Aici a găsit Caragiale de cuviință să localizeze casa furtunosului chiristigiu jupân Dumitrache. Și Oprea Soare, comanditarul casei, tot negustor de cherestea a fost. Dar nu unul rudimentar și semidoct, ca Titircă-Inimă-Rea, ci un comerciant modern, prosper, cultivat, cu gusturi rafinate.

În 1902, la moartea tatălui său, printr-un „act de partagiu” cu Chiriaca Soare, mama sa, și cu Elisa dr. Thoma Tomescu, soră, Dimitrie Oprea Soare moștenește afacerea cu cherestea, casa părintească din strada Apolodor nr. 7 și alte imobile din cartier. Între acestea, un teren generos – de fapt două parcele adiacente – situat la intrersecția a trei străzi: Sfinții Apostoli, Apolodor și Azilul de Noapte (actuala Poenaru Bordea). După trei ani, în 1905, a încredințat arhitectului Petre Antonescu proiectarea pe acest lot a unui imobil reprezentativ, destinat a fi locuința familiei și sediul firmei sale de comerț.

Arhitectul Petre Antonescu a făcut risipă de talent și imaginație în satisfacerea gustului pentru lux și exotism al epocii și al proprietarului. Se afirmase anterior prin realizări emblematice atât în sfera eclectismului (casa Dinu Lipatti – 1902; palatul Elena Krețulescu – 1904; casa Marghiloman – 1906), cât și în stil neoromânesc (conacul Brătianu de la Florica – 1908; Primăria Capitalei – 1910; casa Ciru Iliescu – 1910). Experiența dobândită în ambele domenii e fructificată din plin la proiectarea casei Oprea Soare: alături de cupola și coloanele preluate din arhitectura bisericilor autohtone găsim un mozaic de inspirație bizantină, arabescuri florale orientale, șeminee, lambriuri și vitralii de factură occidentală etc. Fațadele, deschise către cele trei străzi perimetrale, au însă un caracter unitar și personal. Foișoarele, arcadele, brâul, balustradele, preluate din arhitectura brâncovenească, sunt tratate cu aplomb și masivitate, în maniera inconfundabilă a lui Petre Antonescu. Acest veșmânt neoromânesc, personalizat și unitar, ascunde privitorului neavizat mozaicul stilistic al spațiilor din interior, tratate în manieră eclectică.

La demisol se găseau birourile firmei, săli de joacă pentru copii, centrala termică și bucătăria. La parter, gravitau în jurul unui hol octogonal biroul patronului, biblioteca, două saloane, sufrageria, precum şi dormitoarele, cu încăperi de toaletă aferente. Prin arcade largi, holul se deschidea către aceste spații, fiecare din ele decorate în alt stil. Etajul cuprindea alte săli – de studiu – pentru copii, dormitoare pentru musafiri, camerele personalului domestic şi diverse anexe. La mansardă, în hotelul recent amenajat, camerele se înșiruie pe un coridor circular ce înconjoară turla cu aspect insolit, industrial, a luminatorului.

Proiectul a fost avizat în 1910, clădirea fost inaugurată în 1913 și familia Soare s-a mutat din casa de la nr. 7 în noul ei cămin. Un al doilea partaj a avut loc în 1943, între moștenitorii lui Dumitru Oprea Soare: soția sa Maria și copiii Gabriela, Dumitru și Alexandru. Casa îi revine lui Dumitru, iar mai târziu fiului său, Ștefan. După naționalizare, casa Oprea Soare a devenit rând pe rând secţie financiară, sediu raional al partidului comunist, oficiu de stare civilă, circă de miliţie, restaurant cu circuit închis și „local de alimentație publică”: Casa Bucur, destinație păstrată și în prezent. I s-a adăugat, după 1990, hotelul din fosta mansardă. Din anamneza imobilului nu poate fi omisă nici disputa iscată de revendicarea simultană a proprietății, în aceeași perioadă.

Vechimea casei, dar mai ales terenul de fundație slab, aluvionar (până la 1880 un meandru al Dâmboviței urma traseul actualei străzi Poenaru Bordea) au impus injectări în sol, pentru stoparea tasărilor inegale. La parter și etaj s-au turnat planșee de beton armat, cu rol de șaibă, legate prin tiranți verticali, plasați în grosimea pereților. Deși dificile, forajele în zidărie au evitat cămășuiala – mai comodă – care ar fi afectat suprafețe și funcțiuni. Un efort deosebit, atât prin natura, cât și prin volumul lucrărilor, a necesitat restaurarea împrejmuirii.

Mari porțiuni din zidăria deteriorată a gardului au fost refăcute cu piatra originară. S-au făcut completări fidele în câteva zone unde nu exista gard și a fost necesară deschiderea unei porți suplimentare, spre strada Sf. Apostoli, replică a porții principale. Componentele metalice ale gardului fuseseră asamblate prin nituire, operațiune desuetă și extrem de costisitoare. În zonele refăcute, pe barele sudate au fost reproduse prin turnare capetele de nit, asemănarea fiind derutant de reușită. O probă măruntă, dar elocventă, despre nivelul de exigență al restaurării. Grilajele nu au fost vopsite, ci finisate cu un material special, care permite o oxidare naturală, uniformă și persistentă.

Aspectul fațadelor fusese afectat de finisaje aleatorii și neavenite. S-a revenit la tencuielile și zugrăvelile de un alb imaculat, documentate fotografic, și s-au curățat de vopsea, cu mare migală, coloanele, capitelurile și toate celelalte ornamente sculptate în piatră. Cu prilejul acestor decopertări, pe fațada principală a fost găsit și pus în valoare soclul vechi de granit.

Pe bolțile din interior, de sub zugrăveală a înflorit un decor pictat cu motive vegetale: rinceaux-uri cu frunze de acant, viță-de-vie, struguri, iederă etc.

Au fost completate și restaurate, ca și plafoanele cu grinzi și grinzișoare policrome. Boazeria interioară – lambriuri, mobilier încorporat, glafuri, ancadramente – a făcut obiectul unor operații de restaurare specifice lemnului. Pentru o bună protecție, vitraliile din sufragerie au fost fixate în rame de termopan, între cele două foi de geam. În mod surprinzător, în casă s-au păstrat lampadarele și aplicele originare, care au fost restaurate scrupulos, chiar pedant, folosind fire electrice cu izolație textilă.

Restaurarea și revitalizarea acestei proprietăți a însemnat o muncă laborioasă, în echipă, având permanent ca țel o restituire cât mai aproape de spiritul și atmosfera concepute de Petre Antonescu, fără a neglija actuala funcțiune. arh. Mihai Butucaru

PROIECT: restaurarea Casei Oprea Soare; ADRESĂ: str. Poenaru Bordea nr. 2, București; ARHITECTURĂ: CO-OPERATIVA BIROU DE ARHITECTURĂ; ECHIPA: arh. Mihai Butucaru, șef proiect complex, arh. Cătălina Dana Preda, șef proiect restaurare, arh. Andrei Cojocaru, arh. Monica Crăciun, arh. Lia Nicolescu, arh. Alexandru Mincia; CONCEPT VIZUAL SPAȚII NEISTORICE ȘI MOBILARE INTEGRALĂ: Twins Studio, arh. Mihai Popescu; STUDIU ISTORIC: dr. arh. Ruxandra Nemțeanu; STRUCTURĂ: MIRO GROUP, ing. Theodor Brotea, ing. Radu Comănescu; INSTALAȚII: VDB DINASTY, ing. Bogdan Ioniță; RESTAURARE LEMN: a.p. Laurențiu Dragomir; RESTAURARE PICTURĂ: a.p. Oana Silvia Comănescu; RESTAURARE VITRALII: a.p. Victor Săraru; RESTAURARE PIATRĂ: a.p. Valentin Ștefan; PROIECTARE ȘI EXECUȚIE: 2013-2023

Proiect prezentat în igloo #217 /POV: arhitectură, film, scenografie, oraș / decembrie 2023 – ianuarie 2024

Tag-uri: