Despre sustenabilitate în bijuterie cu Angela Ciobanu: „Deșeurile produse de activitatea umană, prezente în cantități sufocante, vor deveni noul aur”
INTERVIU: Manuela Zipiși FOTO: courtesy of Angela Ciobanu
Dincolo de trenduri sau marketing, semnificația ideii de sustenabilitate în producția bijuteriei contemporane se leagă pentru designerul de bijuterie și arhitecta Angela Ciobanu în primul rând de materialele pe care le avem deja la dispoziție și de o resursă-putere inestimabilă și inepuizabilă: propria creativitate. După ani buni petrecuți în atelierul său din Viena, Angela locuiește și creează la Atena și se pregătește pe finalul acestui an să experimenteze în nordul îndepărtat, dincolo de cercul polar. Cât despre bijuteriile sale, acestea cutreieră întreaga lume, la expoziții și festivaluri, îmbrăcând forme cu puternic limbaj estetic, și mizând pe subtile și inedite combinații între lumea materialelor considerate prețioase și reziduurile provenite din industria textilă sau alimentară. Au apărut astfel colecții și bijuterii în care se prind în horă mătasea, cojile uscate de roșii sau deșeuri de cereale, iar în prezent Angela a început să experimenteze cu mycelium și smart textiles.
Ce înseamnă sustenabil în creația de bijuterie a zilelor noastre?
Sustenabilitatea a devenit în ultimii ani cuvântul preferat al tuturor, în contextul în care dezastrul ecologic spre care am galopat a trecut de la probabilitate la certitudine. Din păcate, doar al ultimilor ani și mai mult un cuvânt lipsit de conținut, decât un concept aplicat în practică. Pentru designerii din generația mea, ale căror începuturi profesionale au fost marcate de o puternică criză economică și care tocmai au văzut o lume întreagă trecând printr-o pandemie – cu toate implicațiile ei socioeconomice fără precedent – cred că principiile sustenabilității au reprezentat în mod permanent o parte firească a valorilor în jurul cărora și-au desfășurat activitatea.
Producție de serie mică și comenzi personalizate – care au redus la minimum pierderile, reutilizarea materialului rezidual, lanț de producție mic și cu o amprentă de carbon cât mai redusă, identificarea unor soluții cât mai creative, iată câteva dintre principiile sustenabile care pentru un designer care nu produce în cantități industriale stau în permanență la baza activității sale. De asemenea, privită prin această lentilă a sustenabilității, creația de bijuterie are de fapt un avans de milenii, deoarece datele pe care le avem la dispoziție ne indică faptul că metalele prețioase au fost retopite și repuse în circulație din timpuri foarte îndepărtate.
Cu ce materiale ai experimentat până acum și care au fost dificultățile întâmpinate?
După câțiva ani în care am experimentat cu hârtie de mătase, în 2018 am obținut un grant european care mi-a facilitat colaborarea cu un producător din Spania, Innovarty. Împreună am elaborat o serie de materiale inovatoare, produse în totalitate din reziduuri provenite din industria textilă și cea alimentară: resturi de bumbac, mătase sau in, alături de coji uscate de roșii, sau deșeuri de cereale, de exemplu. Tehnologia de tip non-woven, utilizată în mod frecvent la scară industrială, a fost aplicată aici la scară mică (cantitate și dimensiuni) și a fost folosită pentru prima dată în manufacturarea unor bijuterii. Eșantioanele de materiale rezultate au fost înglobate de mine în colecția capsulă „Hollow. A Lie Story” și, ulterior, într-o nouă serie, „Nostalgia”. Dat fiind gradul ridicat de inovație, dificultățile au ținut mult de găsirea formulelor optime în timpul producției, dar și de modalitatea în care am prezentat publicului o serie de piese în care metalele prețioase erau plasate pe aceeași scară valorică cu materiale reziduale.
Cu ce alte materiale ți-ar plăcea să experimentezi?
Am început deja să experimentez cu mycelium și smart textiles. Biomaterialele, în general – cu vastele posibilități pe care le deschid – mi-au captat atenția în ultimii ani, așa că acum îmi dedic o bună parte din timp cercetării.
Câte ceva despre cele mai recente colecții de bijuterie semnate de tine?
„Hollow” și „Nostalgia” sunt ultimele colecții la care am lucrat exact înainte de declanșarea pandemiei. Cu toate că o parte covârșitoare din evenimentele în care ar fi urmat să fie prezentate aceste lucrări au fost anulate, rămân seriile care se bucură de cea mai mare vizibilitate și de cel mai bun feedback din partea publicului. Au fost expuse până în prezent în Indonezia, China, Olanda, SUA, la Roma, Milano, Berlin sau Paris și reacțiile primite îmi dau multă încredere că nu sunt singura care își dorește să pună sub semnul întrebării percepția noastră asupra noțiunilor de valoare sau prețiozitate. Cred că ceea ce a atras cel mai tare atenția a fost exact ideea în care cred foarte mult – deșeurile produse de activitatea umană, prezente în cantități sufocante, vor deveni „noul aur” al anilor ce vor urma.
Se poate vorbi despre zero waste în designul de bijuterie?
Depinde mult de materialele din care alegi să creezi bijuterii, depinde și de cum alegi să le utilizezi. Metalele și pietrele prețioase implică procese de extracție și de prelucrare extrem de poluante. Partea bună este că există deja cantități uriașe de argint și aur la suprafața solului, deja în circulație. De asemenea, se pot face lucruri impresionante din materiale pe care nu le considerăm deloc „prețioase” și cred că este un moment bun să ne reconsiderăm valorile. Am un răspuns preferat la întrebarea „care este cel mai sustenabil material cu care poți lucra?”, și anume: materialul pe care îl ai deja la dispoziție. Resursele planetei care ne găzduiește sunt limitate, dar cea mai importantă resursă pe care o avem la dispoziție – creativitatea – nu cunoaște astfel de limitări.
Designeri de bijuterie contemporani pe care îi urmărești cu plăcere:
Jamie Chung, Daniella Saraya, Ștefan Fronza, Joo Hee Han (cu toate că îmi este foarte greu să mă rezum la doar câteva nume).
În ce oraș(e) se mai află în prezent atelierul de creație Angela Ciobanu și ce planuri expoziționale ai pentru viitorul apropiat?
Din septembrie 2020 sunt în Atena, unde m-am mutat inițial ca artist rezident al Muzeului de Bijuterie „Ilias Lalaounis” dar o mare parte din bijuteriile mele mai pot fi încă găsite în fostul meu atelier din Viena. Două dintre piesele din colecția „Hollow” sunt în prezent parte dintr-o serie de șapte expoziții organizate în Europa de către CraftHub, iar în toamnă voi expune în cadrul Milano Jewellery Week. În luna august voi fi artist rezident în Kakslauttanen, dincolo de cercul polar, și va fi prima mea experiență în nordul îndepărtat.