Despre sustenabilitate în bijuterie cu Angela Ciobanu: „Deșeurile produse de activitatea umană, prezente în cantități sufocante, vor deveni noul aur”
INTERVIU: Manuela Zipiși FOTO: courtesy of Angela Ciobanu
Dincolo de trenduri sau marketing, semnificația ideii de sustenabilitate în producția bijuteriei contemporane se leagă pentru designerul de bijuterie și arhitecta Angela Ciobanu în primul rând de materialele pe care le avem deja la dispoziție și de o resursă-putere inestimabilă și inepuizabilă: propria creativitate. După ani buni petrecuți în atelierul său din Viena, Angela locuiește și creează la Atena și se pregătește pe finalul acestui an să experimenteze în nordul îndepărtat, dincolo de cercul polar. Cât despre bijuteriile sale, acestea cutreieră întreaga lume, la expoziții și festivaluri, îmbrăcând forme cu puternic limbaj estetic, și mizând pe subtile și inedite combinații între lumea materialelor considerate prețioase și reziduurile provenite din industria textilă sau alimentară. Au apărut astfel colecții și bijuterii în care se prind în horă mătasea, cojile uscate de roșii sau deșeuri de cereale, iar în prezent Angela a început să experimenteze cu mycelium și smart textiles.
Ce înseamnă sustenabil în creația de bijuterie a zilelor noastre?
Sustenabilitatea a devenit în ultimii ani cuvântul preferat al tuturor, în contextul în care dezastrul ecologic spre care am galopat a trecut de la probabilitate la certitudine. Din păcate, doar al ultimilor ani și mai mult un cuvânt lipsit de conținut, decât un concept aplicat în practică. Pentru designerii din generația mea, ale căror începuturi profesionale au fost marcate de o puternică criză economică și care tocmai au văzut o lume întreagă trecând printr-o pandemie – cu toate implicațiile ei socioeconomice fără precedent – cred că principiile sustenabilității au reprezentat în mod permanent o parte firească a valorilor în jurul cărora și-au desfășurat activitatea.
Producție de serie mică și comenzi personalizate – care au redus la minimum pierderile, reutilizarea materialului rezidual, lanț de producție mic și cu o amprentă de carbon cât mai redusă, identificarea unor soluții cât mai creative, iată câteva dintre principiile sustenabile care pentru un designer care nu produce în cantități industriale stau în permanență la baza activității sale. De asemenea, privită prin această lentilă a sustenabilității, creația de bijuterie are de fapt un avans de milenii, deoarece datele pe care le avem la dispoziție ne indică faptul că metalele prețioase au fost retopite și repuse în circulație din timpuri foarte îndepărtate.
