Extra Muros. Manea Kella și arhitectura ca forță pentru schimbare socială

12 septembrie 2022

Extra Muros. Manea Kella și arhitectura ca forță pentru schimbare socială

INTERVIU REALIZAT DE: Manuela Zipiși, FOTO: courtesy of Manea Kella

Pentru Elena Kella și Adrian Manea, arhitectura și designul sunt, înainte de toate, modalități inteligente de impact și transformare a mediului înconjurător și a societății. Cu birouri la Londra și acoperire internațională, biroul Manea Kella pune un accent deosebit pe speciala relație dintre trecut și prezent în proiectele de restaurare și conversie pe care le tratează cu respect și viziune globală. Mai multe despre filosofia biroului, inspirație și proiecte care i-au impresionat recent, în discuția următoare.

Cât de complicat sau cât de simplu este să lucrezi ca arhitect român în străinătate?

Amândoi am studiat în Marea Britanie, iar Elena s-a născut în Cipru și eu în România. Faptul că noi am crescut în medii diferite ne-a întărit convingerea că a fi arhitect ne va oferi posibilitatea de a crea, de a transforma și de a avea un impact pozitiv asupra mediului înconjurător. Această diversitate este binevenită într-un oraș global precum Londra, unde aproximativ 40% din populație este de origine internațională.

Cum ați defini, în câteva cuvinte, filosofia studioului Manea Kella?

Manea Kella este un birou de arhitectură și design cu sediul în Londra. Firma operează internațional, cu proiecte în domeniile rezidențiale, comerciale și HoReCa. Noi credem că arhitectura și designul bine gândit aduc un beneficiu societății și pot fi o forță pentru schimbare socială, de la cea mai mică intervenție la o dezvoltare la scară largă. Indiferent de scară, arhitectura are potențialul de a modela și transforma în bine societatea. Arta este o sursă de inspirație constantă în practica firmei și un adevărat motor al existenței. Dezvoltăm proiectele împreună cu clienții noștri și ne adaptăm pentru a avea rezultate de cea mai înaltă calitate.

Trei lucruri/oameni/ipostaze din afara arhitecturii care vă inspiră munca:

Un fost coleg și prieten cu multă experiență în mediul academic și profesional care este acum mentorul nostru în toate aspectele: arhitectură, artă, istorie și sociologie. În familie avem mulți ingineri și am crescut aproape de șantier și de lucrul manual. Și, nu în ultimul rând, ne inspirăm unul pe celălalt!

Un arhitect contemporan pe care l-ați scoate la plimbare și unde?

Ricardo Bofill, la o plimbare prin La Muralla Roja în Alicante, sau Frida Escobedo, la o plimbare prin Ciudad de Mexico.

Un proiect de arhitectură/design din ultimii ani care v-a impresionat și de ce?

Sala Beckett din Barcelona, autori studioul Flores & Prats. Proiectul ocupă un fost club social adânc înrădăcinat în memoria cartierului Poblenou, iar acum funcțiunea clădirii este cea de teatru și școală de dramaturgie, un loc pentru celebrarea creației teatrale. Procesul de proiectare a fost unul pe care noi îl respectăm și cu care rezonăm. Acesta a fost realizat cu cel mai mare respect față de fostul club social, studiind spațiile și decorațiunile existente și reluându-le pentru a crea atmosfera noului teatru. Un foaier mare leagă toate nivelurile printr-o serie de deschideri succesive, expunând complet clădirea la o promenadă de priveliști interioare, într-un mod în care oricine intră să fie atras să privească în sus sau în jur, să vadă oamenii și să îi salute. Astfel, foaierul devine cumva un loc domestic, unde relațiile și interacțiunile se pot întâmpla pe neașteptate, surprinzător în numeroasele sale sinuozități, colțuri și băncuțe. Adevărata activitate teatrală nu se petrece doar în spațiile expoziționale, ci se extinde la clădire, în ansamblul ei.

Sfaturi de dat mai departe (pe care v-ar fi plăcut să le primiți la început de drum):

Nu înceta niciodată să înveți! Acest lucru va îmbunătăți modul de gândire și, desigur, cunoștințele. Fii încrezător, dar în același timp, fii umil în tot ceea ce faci! Educația, munca și distracția trebuie atent echilibrate, fiindcă viața nu înseamnă numai muncă!

Care a fost proiectul cu cele mai mari provocări de până acum?

Casa Popeea, un boutique hotel ce transformă spațiul, lumina și șarmul unei clădiri istorice, adaptând-o în același timp la nevoile contemporane ale oaspeților și oferind o perspectivă proaspătă asupra viitoarei dezvoltări a vechiului cartier elen al Brăilei. Acest proiect de prestigiu satisface dorința clientului de a deschide clădirea spre peisajul stradal, făcând-o astfel mai primitoare. Amplasamentul complex al imobilului a cerut o strategie coerentă pentru a rezolva probleme de acces, circulație și spațiu interior, precum și un efort comun pentru a crea o oază de confort și siguranță în combinație cu personalitate și șarm, un loc unde se împletește contextul istoric cu viața urbană contemporană.

Problemele de circulație și acces au fost rezolvate prin separarea atentă între accesul public și cel privat al oaspeților. Intrarea principală conduce în curtea interioară și apoi în zona de recepție liniștită, intimă și luminoasă din mijlocul clădirii, ce oferă un spațiu sigur de repaus. Intrarea secundară ghidează accesul publicului prin clădirea atent restaurată, cu pereții îmbrăcați cu stucaturi lucrate manual, spre Café Popeea, o cafenea și braserie artizanală deschisă atât oaspeților hotelului, cât și publicului. Paleta de materiale a fost gândită atent și folosește un limbaj bogat ce completează contextul istoric al clădirii și în același timp uzul său contemporan.

Restaurarea și repararea clădirii existente au fost motivate de ideea ca structura de bază să fie subliniată în contextul său spațial și materialitatea sa originală – noul reflectă vechiul fără a-l imita. Paleta restrânsă de culori închise din zona de recepție, lobby și cafenea, cu dușumele, tâmplărie și mobilă la comandă din stejar masiv, se deschide spre o casă a scării plină de lumină. Scara originară din stejar a clădirii a fost meticulos restaurată și conduce spre zona liniștită de dormit de la etaj. S-a ales o abordare pragmatică a proiectului și a contextului, lucrându-se împreună cu clădirea existentă, și nu împotriva ei. Caldă, spațioasă, expresivă și bogată în detalii, Casa Popeea este, evident, contemporană și totuși ancorată în propria temporalitate și locație, onorându-și contextul pentru a crea confort, personalitate și farmec.

Un proiect la care lucrați în prezent și pe care abia așteptați să îl vedeți finalizat:

În prezent lucrăm la un proiect special în București pentru transformarea unei reședințe istorice neoclasice românești într-o serie de birouri și spații comerciale dinamice, prin intervenții de transformare atent gândite, care sărbătoresc istoria complexă a clădirii și eliberează potențialul ascuns al spațiilor sale.

Casa se află pe bulevardul Mihail Kogălniceanu, cândva celebrul bulevard regal al Bucureștiului, cunoscut pentru cinematografele și viața de noapte vibrantă din perioada interbelică. Proiectată inițial de Dimitrie Hârjeu în 1914, această casă a fost una dintre primele construcții de pe bulevard și a servit inițial ca reședință privată pentru familia unui medic, iar mai târziu ca sediul Gestapo, Ambasada Germaniei, o bibliotecă socialistă și apoi drept birouri ale companiei de producție Rofilm, înainte de a fi abandonată. Intervențiile complexe ale diferiților ocupanți au fost descoperite prin cercetări extinse și investigații ale amplasamentului.

Restaurarea, repararea și consolidarea necesară sunt ghidate de ideea că țesătura originală ruptă a clădirii ar trebui sărbătorită și reparată cu atenție numai acolo unde este necesar. Viziunea este cea a unei arhitecturi atemporale, care este înrădăcinată în loc și ridică experiența utilizatorilor finali. Proiectul este ghidat de o serie de mutări și transformări atent gândite, care răspund condițiilor specifice ale imobilului și urmăresc să îmbunătățească utilizarea acestuia.